Profilurile persoanelor cu autism variază în funcție de diagnosticul la o vârstă fragedă sau la o vârstă mai înaintată, în special în plan genetic, conform unui studiu publicat recent, care evidențiază marea diversitate din cadrul tulburărilor din spectrul autist, transmite AFP.
‘Aceste rezultate susțin ipoteza că autismul este un termen foarte general pentru fenomene multiple’, rezumă autorii acestui studiu, publicat în revista Nature și condus de cercetătoarea Xinhe Zhang de la Universitatea din Cambridge.
Această lucrare își propune să răspundă la o întrebare importantă în înțelegerea autismului și anume dacă există o diferență de natură între tulburările diagnosticate în copilăria timpurie și cele diagnosticate mult mai târziu, uneori după vârsta de zece ani.
În timp ce autismul a fost considerat mult timp o tulburare identificabilă de la o vârstă fragedă, în ultimele decenii a fost diagnosticat la pacienți din ce în ce mai în vârstă.
Două ipoteze pot explica aceste diagnostice tardive, subliniază cercetătorii. Prima este că pacienții au, în general, aceeași constituție genetică ca și cei diagnosticați devreme, dar că factorii de stil de viață – educația, mediul familial etc. – contribuie la accentuarea simptomelor care erau imperceptibile în copilăria timpurie de-a lungul anilor.
A doua sugerează că există diferențe genetice semnificative între cele două categorii de pacienți încă de la început. Prin urmare, aceste diferențe ar corespunde la două forme diferite de tulburări din spectrul autist.
Studiul Nature susține această a doua ipoteză. După ce au comparat structura genetică a mii de pacienți autiști din Danemarca și Statele Unite, cercetătorii au concluzionat că diagnosticele precoce și tardive corespund unor diferențe genetice semnificative.
‘Persoanele diagnosticate mai târziu cu autism sunt genetic mai apropiate de cele cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate’, a declarat pentru AFP Thomas Bourgeron, cercetător la Institutul Pasteur și coautor al studiului.
Dincolo de structura genetică, realitatea clinică a pacienților pare să difere: cei diagnosticați târziu par mai vulnerabili la tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia.
Aceste rezultate oferă o mai bună înțelegere a diversității inerente a autismului.
Persoanele autiste ‘sunt încă foarte diferite’ unele de altele, conchide Bourgeron, solicitând îngrijire personalizată în funcție de pacient.AGERPRES