85% dintre românii din mediul rural cred că locul femeii este la bucătărie. Cu toate acestea, femeile caută cu îndârjire cursuri de calificare profesională. 90% dintre locuitorii mediului urban înjură în trafic, considerând că femeile la volan adâncesc problemele din traficul aglomerat al marilor oraşe. FEMINA ROMANIA trage un semnal de alarmă asupra discriminării de gen în ţara noastră.

Vin în fiecare zi la serviciu îmbrăcate frumos şi văitându-se că şi-au agăţat dresurile subţiri şi lucioase în timp ce unii dintre colegii lor s-au îmbulzit spre lift. Închid uneori ochii, din spatele genelor lor mari, rimelate, şi oftează atunci când bărbaţii nu-şi amintesc să le deschidă portiera, dar tresar de bucurie când mai există un bărbat atât de old-fashioned încât să le salute cu “sărut-mâna”. Poartă rochii fine şi sacouri scumpe şi au întotdeauna ceasuri de firmă-modele bărăbăteşti. Conduc maşini “pentru bărbaţi” deşi, de cele mai multe ori, pun capul singure pe pernă. Într-o şedinţă, marea victorie a unei femei frumoase e să-i facă pe bărbaţii din biroul respectiv să-i dorească ideile, nu s-o dorească. În timp ce femeile în posturi de conducere sunt conectate la probleme de pe telefoane scumpe şi i-paduri îngrămădite în genţi de firmă, există încă alte milioane de reprezentante ale sexului frumos (poate nu atât de frumoase), sufocate de griji şi probleme în autobuzele care le duc spre serviciu. Multe dintre ele n-au slujba pe care şi-au dorit-o, dar s-au resemnat în faţa rutinei. Nu au genţi scumpe, ci sacoşe de cumpărături, nu au tocuri înalte, ci pantofi comozi, n-au nici unghii impecabile şi ascuţite, ci polişate cu oja sărită pe alocuri. Sunt femeile care nu miros întotdeauna a parfumuri fine, ci şi a bucătărie. Sunt mamele care n-au bone, sunt angajatele care semnează condică în fiecare zi. Însă toate sunt femei!

România, o ţară majoritar creştină îşi învaţă copiii că femeia a fost făcută din coasta bărbatului. În timp… se contrazice şi le demonstrează că, mai degrabă, “ îi stă în coastă”. În primii ani de viaţă, fetele par a fi în avantaj în replici schimonosite de gura-pungă a educatoarelor şi învăţătoarelor: “doamnă, băiatul dvs. e frumos şi cuminte ca o fetiţă” sau “fetiţele sunt întotdeauna mai conştiincioase” sau, mai rar, “fetiţa dvs este cam băieţoasă”. Probabil, deci, că de acolo începe competiţia între sexe: din băncile şcolii primare!

FEMINA ROMÂNIA îşi propune să lanseze dezbateri, să schimbe mentalităţi, să încurajeze femeile. Până la urmă… eşti femeie! Şi ce dacă?! Pe site-ul

www.feminaromania.ro găseşti tot sprijinul necesar pentru a-ţi recăpăta încrederea în tine şi pentru a le demonstra colegilor din birou că nu eşti în competiţie cu ei, ci alături de ei. Lansat în februarie 2011, proiectul FEMINA ROMÂNIA are ca obiectiv principal consolidarea principiului egalităţii de şanse şi de gen la nivelul societăţii civile pentru o mai bună promovare a femeilor pe piaţa muncii, conştientizarea drepturilor egale, depăşirea stereotipurilor culturale şi prezentarea unei imagini corecte şi nediscriminatorii a femeii în societate.

Pe parcursul a 36 de luni, proiectul ofera publicului ţintă, autorităţilor statului şi reprezentanţilor mass-media o mai bună înţelegere a fenomenului segregării pe criterii de gen din piaţa muncii şi din mass-media, conduce ample campanii de comunicare menite a sensibiliza şi conştientiza societatea civilă, liderii de opinie şi reprezentanţii autorităţilor publice asupra fenomenului discriminării pe criterii de gen, va oferi instruire şi auditare reprezentanţilor mass-media pentru a combate mentalităţile, clişeele şi manifestările “sexiste” prezente în practica mediatică şi va contribui la îmbunătăţirea cadrului legislativ şi a metodologiilor de aplicare a legii ce reglementează egalitatea de şanse pe piaţa muncii.

Proiectul va asigura resursele necesare pentru implementarea componentei orizontale “Egalitate de şanse şi promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii” – din proiectele finantate de Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) prin Fondul Social European.

De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi rămas?!

Câte interviuri de angajare ai câştigat deşi majoritatea rivalilor tăi erau bărbaţi? Dacă răspunsul este… “destule… sau multe”, atunci întrebarea imediat-următoare vine firesc: “şi la câte dintre joburile câştigate astfel ai renunţat pentru că ţi s-a spus ba că n-ai putea face faţă, totuşi, ba că n-ar fi bine să-ţi iei concediul de creştere a copilului, ba că eşti prea sensibilă pentru multe deplasări, ba că «asta e treabă de bărbaţi»“? Dacă ai renunţat la visele tale pentru că un bărbat nu te dorea (în funcţie), sau, mai grav, că te dorea (după programul de la birou), şi tu eşti o victimă a discriminării de gen!

Problematica egalităţii de şanse şi, în particular, a aplicării unui tratament egal femeilor şi bărbaţilor la locul de muncă, reprezintă o temă constant preocupantă a Comisiei Europene. Ea se înscrie într-un capitol aparte al legislaţiei comunitare, cuprinzând texte fundamentale destinate prevenirii şi evitării riscurilor de abuz şi discriminare la care sunt expuse adeseori femeile, fie din partea colegilor de muncă, fie din partea angajatorilor. Devenind parte a Uniunii Europene, România face, la rândul său, eforturi de a se alinia unor asemenea exigenţe de ordin normativ, pornind însă de la realităţi mai curând intuite decât studiate şi diagnosticate metodic. Este ceea ce îşi propune în esenţă studiul întreprins de INSOMAR, ca o cerinţă expres formulată în cadrul proiectului “FEMINA – Formare pentru jurnalişti, Emisiuni TV, Monitorizare, Informare Naţională şi Advocacy pentru afirmarea egalităţii de şanse şi de gen”.

De 3 X femeie. De câte ori discriminată?

Problema discriminării de gen nu e izvorâtă dintr-un feminism exagerat. Dintr-un raport al FEMINA ROMÂNIA reiese faptul că, în cazul discriminării de gen, cca. 67% din victime au preferat pasivitatea şi acceptarea situaţiei de abuz,considerând că situaţia nu este deosebit de gravă. Sunt extrem de rare cazurile care ajung în presă sau la instanţe de judecată. Acelaşi raport al FEMINA ROMÂNIA arată că, de fapt, 64% din rândul aceloraşi victime ale discriminării pe criterii de gen recunosc faptul că nu ştiu ce paşi ar trebui făcuţi pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi, iar 22% din victime au optat pentru părăsirea locului de muncă unde au suportat o formă severă de abuz din partea angajatorului sau a şefului ierarhic. Este îngrijorător şi faptul că cca. 50% din victime afirmă că nu au fost promovate şi nu au fost salarizate conform meritelor reale datorită aplicării unor criterii subiective de recrutare şi selecţie, în funcţie de gen. În cazul unui diferend cu şeful ierarhic cauzat unui act discriminator îndreptat asupra unei subordonate, aceasta preferă neamestecul colegilor în conflict pentru a-i proteja de eventuala lui răzbunare în consecinţa poziţiei adoptate.

Nu mai avem secretare, dar avem assistent-manageri

Nevoile societăţii moderne le învaţă pe femei să fie… “de trei ori femeie” – soţie, mamă şi femeie de carieră. Ambiţioase, cum le e firea, reprezentantele sexului frumos se îmbracă din cochetărie în costume cu look androgin şi poartă cravată peste cămaşa care stă să plesnească de atâta… feminism. Există femei cu succes în carieră, deşi, în România, până şi DEX-ul discriminează. Nu există “jurnalistă”, ci doar jurnalist. N-avem doctoriţe, ci doar “medici”. Francezii au “homme d’affaires” şi “femme d’affaires”. Românii tind s-o transforme pe femeie în… “om de afaceri”, ori de câte ori aceasta se prezintă cu englezismul funcţiei ei. Nu mai avem secretare dar suntem plini de “asisstent-manager”. Chiar dacă-i… englezim funcţia, fata de la biroul din antecamera directorului rămâne SECRET-ară. Iar uneori SECRET-ara este o victimă a discriminării de gen. (Un articol de Eveline Păuna)

Eşti femeie!? Şi ce dacă?! FEMINA România îţi poate deveni cea mai bună prietenă! Caută-ne pe www.feminaromania.ro