Un articol de Floriana Boghez, medic specialist neurolog, Clinica Academica
Somnul este o stare fiziologica esentiala pentru supravietuire. Stim cu totii ca somnul este reversibil si se caracterizeaza prin modificarea starii de constienta, scaderea sau absenta activitatilor motorii, scaderea capacitatii de a reactiona la stimulii externi si un pattern de respiratie mai lenta si regulata.
Somnul are nenumarate functii pentru organism: intervine in metabolism prin stimularea anabolismului, creste imunitatea, conserva energia, intervine in eliminarea toxinelor, ajuta procesului de invatare, consolideaza memoria etc.
Somnul nu este liniar, el are o anumita arhitectura ce poate fi diferita de la o noapte la alta si este in mod clar influentata de activitatea din timpul zilei si statusul emotional si mental. Somnul cuprinde etape de somn NREM (non-rapid eye movement), prin care se realizeaza trecerea de la starea de veghe la somnul profund, odihnitor, si etape de somn REM (rapid eye movement), in care se petrec cele mai multe vise si organismul este complet “relaxat”, lipsit de tonus muscular. Etapele de somn NREM si REM formeaza mai multe cicluri de somn, care se succed, de obicei in numar de 4-5 in fiecare noapte. Somnul nu are nici un parametru fix, ci are anumite caracteristici variabile (durata, structura, eficienta, latenta de adormire, latenta de somn REM, treziri nocturne, activitate motorie, modificari respiratorii si cardiovasculare, modificari endocrine) care in anumite conditii pot trece in sfera patologicului.
Tulburarile de somn sunt foarte variate si frecvent intalnite in populatie si prin perturbarea, limitarea si destructurarea somnului determina in timp afectiuni ale tuturor organelor si sistemelor din organism. Am sa amintesc in continuare cele mai curente tulburari ale somnului.
Insomnia reprezinta nu numai cea mai frecventa tulburare de somn, dar este una dintre cele mai des intalnite probleme de sanatate in populatia generala. Se defineste ca o dificultate persistenta de a adormi sau de a mentine somnul, cu anumite repercursiuni asupra activitatii diurne (oboseala, tulburare de atentie si concentrare, iritabilitate, depresie, motivatie scazuta, unele simptome fizice – cefalee, dureri musculare, manifestari gastrointestinale etc.). In general, cel putin unul din trei adulti raporteaza insomnie la un moment dat in viata si cel putin unul din zece sufera de insomnie cronica. Tratamentul insomniei trebuie individualizat pentru fiecare pacient in parte (reguli de igiena a somnului, terapie cognitiv-comportamentala, terapie medicamentoasa, tratarea etiologiei in cazul insomniei secundare) si trebuie tinut cont ca, de cele mai multe ori, insomnia are mai multi factori determinanti. Cand insomnia dureaza de peste 3 luni, in conditiile in care pacientul are un cadru favorabil somnului, se considera cronica.
Tulburarile respiratorii in somn reprezinta a doua categorie de afectiuni ale somnului, ca frecventa in populatia generala. Apneea obstructiva in somn, apneea centrala in somn, sindromul de hipoventilatie, sindromul de hipoxemie, sforaitul sunt des intalnite si pe termen lung pot avea consecinte ireversibile.Este foarte important a se diagnostica la timp pentru ca determina somnolenta diurna marcata cu randament scazut la locul de munca, ceea ce pentru unele profesii poate fi o problema de viata si de moarte.
Tulburarile motorii in somn sunt reprezentate, in special, de sindromul picioarelor nelinistite si sindromul miscarilor periodice in somn, ambele scazand calitatea si cantitatea somnului prin fragmentarea lui. Crampele nocturne apar la nivelul gambelor sau picioarelor, sunt foarte dureroase si perturba destul de mult somnul, cand apar frecvent.
Crizele epileptice nocturne. Sunt forme de epilepsie in care crizele apar atat ziua cat si noaptea, dar sunt forme in care crizele apar predominant nocturn (epilepsia nocturna de lob frontal, sindromul Lennox-Gastaut, sindromul Landau-Kleffner, epilepsia benigna a copilului cu paroxisme centro-temporale, epilepsia begigna cu paroxisme occipitale, epilepsia cu crize generalizate la trezire etc). De obicei, apar in “clustere” ceea ce provoaca numeroase treziri si microtreziri din somn. Episoadele au aspecte ce difera de la un pacient la altul: de la treziri confuzionale pana la comportamente bizare si crize hipermotorii. Pentru tratamentul acestor crize, este esential a se identifica natura lor epileptica (pot aparea proleme de diagnostic diferential cu parasomniile, tulburarile motorii in somn si chiar cu tulburarile respiratorii in somn) si tipul de epilepsie care le determina.
Tulburarile de ritm circadian. Cuvantul “circadian” deriva din limba latina, in care “circa” inseamna despre si “dian” inseamna ziua. Majoritatea parametriilor biochimici si fiziologici au fluctuatii circadiene determinate genetic. Printre ele, am sa amintesc melatonina, cortizolul, hormonii stimulant folicular si luteinizant, prolactina, tensiunea arteriala, temperatura, concentratia de hemoglobina, insulina, adezivitatea plachetara, secretia gastrica etc. Omul are un ritm circadian de aproximativ 24 de ore (unii mai putin, altii mai mult, dar media este de 24.2 ore). Lumina este factorul extern major pentru acest pacemaker circadian care determina ciclul somn-veghe. Lumina naturala, care de obicei este o lumina puternica, poate schimba ritmul circadian. Acesta poate fi influentat si de alti factori: activitati sociale sau profesionale, mesele, temperatura ambientala, exercitiul fizic (un exemplu este ca acesta practicat seara, intarzie faza somnului, pe cand practica lui matinala grabeste somnul).
Tulburarile de ritm circadian apar atunci cand acest ritm este dereglat, ceea ce se intampla in sindromul de avansare a fazei somnului, sindromul de intarziere a fazei somnului, ritmul neregulat somn-veghe, tulburarea de somn prin munca in ture, tulburarea de somn prin diferenta de fus orar. Aceasta se manifesta prin insomnie, somnolenta in timpul zilei, scaderea randamentului profesional, tulburare de atentie si concentrare, depresie si anxietate.
Parasomniile sunt comportamente anormale care apar in perioada de somn. Pot afecta atat copii cat si adultii si, de obicei, sunt episodice. Se pot produce in somnul NREM (trezirile confuzionale, somnambulismul, terorile nocturne) sau in somnul REM (paraliziile de somn, cosmarurile, comportamentele anormale de somn REM). Unele pot fi fenomene tranzitorii si normale, altele pot fi patologice. In unele forme de parasomnii, comportamentul pacientului ii poate pune integritatea corporala sau chiar viata in pericol. Important este a se stabili tipul de parasomnie, masura in care aceasta afecteaza somnul si viata diurna si posibilitatile terapeutice, atunci cand acestea devin necesare.
Narcolepsia este o tulburare cronica de somn manifestata prin somnolenta excesiva in timpul zilei la care se pot adauga cataplexie, paralizii de somn si halucinatii hipnogogice sau hipnopompice. Poate fi o afectiune primara sau secundara altor boli (scleroza multipla, accidente vasculare cerebrale, boli neurodegenerative, distrofia miotonica, hidrocefalie, traumatisme cranio-cerebrale). Trebuie diferentiata de alte tulburari de somn ce determina hipersomnolenta (hipersomnia idiopatica, apneea obstructiva de somn, sindromul Kleine-Levin etc.).
Toate aceste tulburari de somn trebuie diagnosticate si tratate la timp de medicul specialist cu competenta in medicina somnului, pe termen lung ele putand determina afectiuni cardiovasculare, cerebrovasculare, scaderea imunitatii, neoplazii, tulburari psihiatrice si tulburari endocrine.
