Rezistența bacteriană la antimicrobiene (RAM) apare atunci când bacteriile suferă mutații și nu mai răspund la antibiotice, ceea ce face infecțiile mai dificil de tratat și crește riscul de răspândire a bolii. Oamenii de știință au descris infecțiile cauzate de bacterii rezistente la antibiotice ca o amenințare pentru asistența medicală modernă.
În 1884, un bacteriolog danez pe nume Hans Christian Gram a dezvoltat un test pentru a diferenția bacteriile pe baza compoziției chimice și fizice a pereților lor celulari. Gram a descoperit că unele bacterii aveau un perete celular subțire de peptidoglican în plus, față de membrana exterioară densă. Aceste bacterii au fost clasificate ca Gram-negative, iar structura lor celulară împiedică moleculele de antibiotice să intre și să se acumuleze în celulă. În comparație, bacteriilor Gram pozitive le lipsește stratul exterior, dar sunt înconjurate de straturi groase de peptidoglycan.
Datorită diferenței structurale de la nivel celular, bacteriile Gram-negative, care dau infecții precum pneumonia, infecții ale tractului urinar (ITU) și sepsis, sunt mai greu de tratat, comparativ cu cele cauzate de bacteriile Gram-pozitive.
Citiți materialul integral pe platforma specializată AntibioticeleMileniuluiTrei.ro
