Datele epidemiologice, susţinute de cercetări experimentale la nivel molecular, au confirmat fară dubiu că infecţia persistentă cu virusurile papiloma umane (HPV) de risc înalt, constituie agentul etiologic al cancerului cervical. Prevalenţa HPV este ridicată la femeile tinere, active sexual, vârful fiind notat între 20-24 ani. Dacă pe locul 2 se situează grupa de vârstă 15-19 ani, după 30 de ani prevalenţa scade fie datorită reducerii expunerii (scade numărul de parteneri), fie datorită factorilor de protecţie maturaţionali (descreşte ectopia, iar zona vulnerabilă de transformare regresează cu vârsta).
Cancerul cervical este cel mai bun exemplu de malignitate umană cu etiologie virală dovedită. Datele care leagă infecţia genitală cu HPV de epidemiologia şi patogenia cancerului cervical sunt convingătoare, astfel circa 90% din riscul pentru neoplazia cervicală este atribuit HPV. Genotipurile virale sunt clasificate din punct de vedere al potenţialului oncogen în genotipuri de risc crescut (16, 18, 31, 33, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68) şi risc scăzut (6, 11, 42, 43, 44). în cadrul tipurilor oncogene de HPV tipul 16 determină peste 50% din cazurile de cancer cervical, iar tipul 18 este implicat în 10-20% din cazuri.
Proteinele E6 şi E7 ale diferitelor tipuri HPV exercită un efect variabil în cursul procesului de transformare malignă: cele provenite de la HPV 16 şi HPV 18 au un potenţial oncogen ridicat, pe când cele produse de HPV 6 şi HPV 11 sunt incapabile să determine un proces malign. De obicei, în cazul leziunilor intraepiteliale cu risc scăzut (LSIL) nu se constată integrarea ADN HPV, spre deosebire de HSIL în care materialul genetic viral este frecvent integrat în genomul gazdei. Integrarea conferă infecţiei HPV un caracter ireversibil. în absenţa tratamentului, un număr semnificativ de HSIL evoluează către cancer cervical, deşi acest proces poate să dureze ani de zile.
Toate rezultatele virologice au demonstrat că datele citologice au o sensibilitate limitată, sugerând creşterea eficacităţii programelor de screening prin introducerea testului ARN-mesager. Detecţia ADN şi mARN au rezultate similare în cazurile cu displazii de grad înalt (HSIL), evidenţiind faptul că transcrierea oncogenelor E6/E7 mARN HPV este necesară pentru dezvoltarea şi menţinerea fenotipului malign. Semnificativ, detecţia mARN E6/E7 în probe cu citologie normală sau “borderline” indică faptul că virusul îşi exercită activitatea oncogenică înainte ca modificările celulare să poată fi vizualizate.
Deoarece HPV nu poate fi cultivat s-au dezvoltat teste care se bazează pe detecţia acizilor nucleici virali în ţesuturile infectate. Majoritatea testelor depistează ADN-ul viral prin diverse tehnici de amplificare confirmând astfel prezenţa infecţiei la nivelul celulelor cervicale. Cu toate acestea, testele bazate pe ADN (cum ar fi testul de detecţie a tipurilor cu risc crescut sau cel de genotipare HPV) prezintă o limitare importantă prin faptul că majoritatea infecţiilor HPV au un caracter tranzitoriu iar valoarea predictivă pozitivă a unui rezultat ADN-HPV pentru dezvoltarea leziunilor cervicale cu risc crescut este destul de scăzută. Pentru a pune în evidenţă activitatea oncogenă HPV au apărut teste care se bazează pe detectarea ARN-ului mesager pentru proteinele E6/E7 din 5 tipuri HPV cu risc crescut (16, 18, 31, 33, 45). ARNm E6/E7 traduce activitatea virală directă şi corespunde iniţierii şi menţinerii leziunilor pre-canceroase; astfel testele bazate pe ARN au valoare predictivă superioară testelor ADN în ceea ce priveşte riscul pentru dezvoltarea cancerului cervical.
Avantajul metodei ARN faţă de ADN în diagnosticarea infecţiilor cu HPV este specificitatea mult mai mare. Probabilitatea că o femeie cu test ARN pentru HPV pozitiv să fie diagnosticată histologic cu neoplasm intraepitelial cervical (CIN 2+) este de 70 de ori mai mare decât la o femeie cu acelaşi test negativ. Pentru testele ADN de HPV aceeaşi probabilitate este doar de 6 ori mai mare. în cazul femeilor sub 30 de ani, unde semnificaţia clinică a tehnicilor ADN este scăzută datorită frecventelor infecţii tranzitorii, este singura metodă cu reală utilitate clinică pe acest segment de populaţie.
S-a constatat că nivelurile ARNm E6/E7 înregistrează creşteri proporţionale cu severitatea leziunilor, astfel că detecţia produsului de transcripţie ar avea o valoare prognostică mai mare şi ar putea îmbunătăţi specificitatea şi valoarea predictivă pozitivă a ADN-HPV în screening.
Adresă: Str. Doamna Ghica nr. 135, sector 2, Bucureşti
Telefon: 021.240.0101
Mobil: 0729.010.109
