Infecțiile nosocomiale reprezintă o problemă de sănătate publică cu impact major din punct de vedere epidemiologic, clinic și economic. Infecțiile nosocomiale sunt acele infecții pe care pacienții le dobândesc în timp ce sunt internați într-o unitate de îngrijire medicală și se dezvoltă în general la 48 de ore sau mai târziu de la internare.

Aceste infecții pot duce la complicații grave ale problemelor de sănătate sau chiar deces. Majoritatea infecțiilor nosocomiale pot fi prevenite și controlate. Una dintre modalitățile cele mai eficiente de a limita infecțiile din cadrul unităților sanitare este implementarea unui program de control al infecțiilor precum și curățarea suprafețelor de mediu cu dezinfectanți profesionali.

  • Tipuri de infecții nosocomiale
  • Microorganisme patogene
  • Prevenirea și controlul infecțiilor nosocomiale

1.Tipuri de infecții nosocomiale

Riscul de a dezvolta o infecție nosocomială depinde în mare măsură de respectarea cu strictețe a procedurilor și planului de control al infecțiilor, de către personalul care își desfășoară activitatea în cadrul unităților medicale. Cu toate acestea, există și cazuri de pacienți care sunt mai susceptibili de a contracta aceste infecții, având un risc crescut. Aceștia sunt cei cu afecțiuni comorbide, vârstă crescută, care au efectuat tratament recent cu antibiotice sau care au avut spitalizări prelungite.

Cel mai frecvent tip de infecție nosocomială implică dispozitive și proceduri invazive (catetere urinare, linii centrale, ventilație mecanică sau intervenții chirurgicale). [6]

-Infecții urinare. Cele mai multe cazuri de infecții urinare în spitale sunt asociate în 80% din situații, cu utilizarea unui cateter urinar.[ 3, 5 ].

Un cateter urinar este un tub introdus în vezică ce ajută la colectarea urinei într-un sistem de colectare închis. Cateterele urinare ajută pacienții care au dificultăți în controlul sau golirea vezicii urinare. Întrucât pacienții sub anestezie nu își pot controla vezica urinară, cateterele urinare sunt de obicei plasate în timpul procedurilor chirurgicale pentru a menține vezica urinară goală.

Agenții patogeni răspândiți printr-un cateter urinar contaminat pot duce la infecții ale tractului urinar, care sunt cele mai frecvente infecții nosocomiale. Simptomele infecțiilor tractului urinar includ: durere sau senzație de usturime la urinare, febră, dureri de spate, greață, vărsături.

Bacteriile responsabile de dezvoltarea infecțiilor urinare provin din flora intestinală (cum este Escherichia coli) sau pot fi bacterii dobândite în spital (Klebsiella multirezistentă).

O soluție eficientă pentru protejarea de agenți patogeni, este dezinfectarea suprafețelor de mediu din spitale cu produse corespunzătoare precum și o igienă corectă a mâinilor. Un produs potrivit  este KLINOSEPT® – Dezinfectant rapid pentru suprafețe RTU. Acest produs elimină rapid germenii (în 30 de secunde), are acțiune virucidă, fungicidă și bactericidă certificată. Protejează împotriva mai multor tipuri de bacterii cum sunt: Escherichia coli, Staphylococcus aureus, Pseudomonas, Enterococcus hirae, Candida.

În ceea ce privește igiena mâinilor, este esențial să se efectueze spălarea corectă a acestora înainte și după tratarea fiecărui pacient. De asemenea, se poate utiliza un dezinfectant biocid pentru mâini.

-Infecţii postoperatorii. Aceste infecții se pot dezvolta după intervenția chirurgicală, iar factorii implicați pot include: durata operației, tehnica chirurgicală utilizată, nivelul de sterilizare al sălii de operație plus alți factori. [8, 10] Infecțiile plăgilor postoperatorii pot fi cauzate de agenți patogeni deja prezenți pe piele sau de organisme eliminate în timpul procedurii chirurgicale. Simptomele pot include înroșirea pielii, sensibilitate implicând și drenaj chirurgical. (drenajul chirurgical este o metodă medicală ce presupune îndepărtarea sângelui, puroiului sau a altor fluide dintr-un loc operator).

Pentru dezinfectarea suprafețelor de mediu dar și a instrumentarului chirurgical se poate utiliza produsul KLINTENSIV DEZICON® – Dezinfectant concentrat de nivel înalt. Produsul este compatibil cu mai multe tipuri de suprafețe și ajută la curățarea cu succes a mobilierului din spital, mese de operații, dezinfectarea suprafețelor și a aparaturii medicale, dezinfectarea instrumentarului medical.

Infecții respiratorii. Pneumonia nosocomială este o infecție care apare în unitățile de terapie intensivă la unele grupuri de pacienți în timpul ventilației mecanice (respirație asistată de aparat). Microorganismele colonizează stomacul, căile respiratorii superioare, bronhiile și provoacă infecții la plămâni (pneumonie).[12]

Pneumonia nosocomială cu debut precoce apare de obicei în primele patru zile de la internare și este cel mai frecvent cauzată de agenți patogeni dobândiți în comunitate, cum ar fi Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae. Pneumonia nosocomială cu debut tardiv este frecvent cauzată de bacterii rezistente la mai multe medicamente precum MRSA, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella și Acinetobacter. Semnele și simptomele acesteia includ febră, creșterea producției de mucus, o creștere a numărului de celule albe din sânge precum și rezultate anormale ale radiografiei toracice.

Pentru a preveni răspândirea infecțiilor în unitățile de terapie intensivă, este esențial ca echipamentele, dispozitivele si instrumentarul să fie curățate/ dezinfectate corespunzător, folosind dezinfectanți instrumentar.

Infecții asociate cateterului intravascular. Un cateter venos central (cunoscut și sub numele de linie centrală) este un tub plasat într-o venă mare a gâtului, brațului, pieptului și poate rămâne pe termen nelimitat. Cateterele venoase centrale pot fi utilizate pentru a administra terapii intravenoase, cum ar fi Nutriție Parenterală Totală (NPT), care furnizează nutrienți și lichide pacienților. Infecțiile din fluxul sanguin pot rezulta din agenți patogeni care pot pătrunde în piele în timpul inserării liniei centrale. Simptomele infecției pot include înroșirea pielii, sensibilitate și drenajul la locurile de inserție. [9, 13].

Este esențial ca înainte de utilizarea cateterului și îngrijirea pacientului, să se efectueze spălarea corectă a mâinilor cu apă și săpun. De asemenea, se poate utiliza un dezinfectant pentru mâini.

  1. Microorganisme patogene

Agenții patogeni responsabili de infecțiile nosocomiale sunt bacteriile, virusurile și paraziții fungici. Aceste microorganisme variază în funcție de categoriile de pacienți, de facilitățile medicale și chiar de mediul în care se acordă îngrijirea.

– Bacteriile. Acestea reprezintă cei mai frecvenți agenți patogeni responsabili de infecțiile nosocomiale. Unele aparțin florei naturale a pacientului și provoacă infecție numai atunci când sistemul imunitar al pacientului devine predispus la infecții. Acinetobacter este genul de bacterie patogenă responsabilă de infecțiile care apar în spitale și reprezintă 80% din infecțiile raportate [7]. Bacteroides fragilis este o bacterie comensală care se află în tractul intestinal și colon. Provoacă infecții atunci când este asociată și cu prezența alte bacterii [1].

Clostridium difficile provoacă inflamarea colonului ducând la simptome precum diaree și colită asociate antibioticelor, în principal ca urmare a eliminării bacteriilor benefice de către cele patogene. Clostridium  difficile se transmite de la un pacient infectat la alți pacienți prin intermediul personalului medical, ca urmare a mâinilor necurățate corespunzător [1 ].

Enterobacteriaceae (rezistența la carbapenem) provoacă infecții care se pot transmite din intestin (acolo unde trăiește de obicei), către alte părți ale corpului. Enterobacteriaceae este reprezentată de speciile Klebsiella și Escherichia coli. Rezistența lor ridicată la carbapenem face apărarea împotriva lor mai dificilă [4]. Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) se transmite prin contact direct, răni deschise și mâini contaminate. Provoacă sepsis și pneumonie. Este foarte rezistent la antibiotice beta-lactamice (numite și beta-lactamine). [4].

Virusuri. Pe lângă bacterii, virusurile sunt și ele o cauză importantă a infecțiilor nosocomiale. Conform datelor obținute din rapoarte, aproximativ 5% din toate infecțiile nosocomiale sunt cauzate de virusuri [2]. Ele pot fi transmise pe cale bucală orală, pe cale respiratorie și pe cale fecal-orală (prin alimente, apă contaminată, mâini murdare). [6] Hepatita este boală cronică cauzată de virusuri iar aceasta poate fi transmisă inclusiv în spitale către pacienți și personalul care lucrează în unitățile medicale. Hepatitele B și C se transmit în mod obișnuit prin practici de injectare nesigure [4]. Alte virusuri includ gripa, HIV, rotavirusul și virusul herpes-simplex [4].

Pentru prevenirea răspândirii virusurilor, spălarea mâinilor cu apă și săpun poate fi adesea ineficientă astfel încât se recomandă și un agent de curățare a mâinilor, un gel dezinfectant pe bază de alcool, precum și un dezinfectant suprafețe, pentru curățarea suprafețelor de mediu din spital.

Paraziți fungici. Paraziții fungici acționează ca agenți patogeni care provoacă infecții nosocomiale la persoanele imunocompromise. Aspergillus spp. poate provoca infecții prin contaminarea mediului. Candida albicans, Cryptococcus neoformans sunt, de asemenea, responsabili de infecție în timpul spitalizării [6].

Infecțiile cu Candida apar din microflora endogenă a pacientului, în timp ce infecțiile cu Aspergillus sunt cauzate de inhalarea sporilor fungici din aerul contaminat în timpul construcției sau renovării unității de îngrijire a sănătății.[11].

  1. Prevenirea și controlul infecțiilor nosocomiale.

Prevenirea infecțiilor nosocomiale presupune în primul rând implementarea unor protocoale de control al infecțiilor pentru a reduce transmiterea exogenă (provocată de germeni provenind din mediul înconjurător) și transmiterea endogenă (germeni provenind de la bolnav însuși).

-Transmiterea exogenă are loc ca urmare a interacțiunilor cu alte persoane și prin contaminarea încrucișată a mediului. Igiena frecventă a mâinilor este cea mai importantă măsură preventivă pentru limitarea răspândirii agenților patogeni. Acest lucru se poate face prin spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun precum și prin utilizarea unui dezinfectant pe bază de alcool pentru mâini.  Alte măsuri includ respectarea măsurilor de izolare și utilizarea adecvată a echipamentului individual de protecție.

Limitarea răspândirii infecțiilor implică de asemenea practicarea unor tehnici aseptice și/sau sterile adecvate în timpul utilizării și întreținerii dispozitivelor medicale – precum și gestionarea adecvată a deșeurilor – sunt măsuri importante în prevenirea transmiterii exogene a infecțiilor nosocomiale.

-Transmiterea endogenă provine din utilizarea excesivă și necorespunzătoare a antibioticelor cu spectru larg. De exemplu, vancomicina afectează echilibrul normal al florei bacteriene endogene a pacientului, ducând în cele din urmă la o creștere excesivă a unor bacterii. Transmiterea endogenă poate apărea și dacă sistemul imunitar al pacientului este deprimat de factori precum malnutriția sau chimioterapia. Este necesară utilizarea adecvată a antimicrobienilor luând în considerare, doza și durata corecte pentru a minimiza creșterea agenților patogeni rezistenți la antibiotice.

Concluzii:

În ceea ce privește supravegherea epidemiologică a infecțiilor nosocomiale, este necesar să se desfășoare o activitate sistematică și/sau continuă ce implică colectarea datelor, analiza și interpretarea acestora pentru a se putea stabili frecvența infecțiilor nosocomiale și identificarea factorilor de risc.

De asemenea, se va determina tendința evoluției precum și modificările caracteristicilor infecțiilor nosocomiale, astfel încât să fie implementate/evaluate programele de prevenire și control al infecțiilor. Un aspect esențial de luat în considerare pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale în spitale este curățarea și dezinfectarea suprafețelor de mediu cu dezinfectanți adecvați.

 

Referințe bibliografice :

  1. Jayanthi Most common healthcare-associated infections: 25 bacteria, viruses causing HAIs, Becker’s hospital review(2014)]
  2. J.D. Aitken Nosocomial spread of viral disease Clin Microbiol Rev, 14 (3) (2001), pp. 528-546
  3. CDC guideline for the prevention of catheterassociated urinary tract infections. Am J Infect Control, 1983
  4. Diseases and organisms in healthcare settings. Healthcare-associated infections (HAIs)CDC, Atlanta, Georgia (2016)

[Online]  https://www.cdc.gov/hai/organisms/organisms.html (Accesat in 11 noiembrie 2022)

  1. Falkiner FR. The insertion and management of indwelling urethral catheter  minimizing the risk of infection. J Hosp Infect, 1993
  2. Ducel, Prevention of hospital-acquired infections. A practical Guide 2nd edition 2002
  3. Suresh, G.M.L. Joshi Acinetobacter baumannii: an emerging pathogenic threat to public health World J Clin Infect Dis, 3 (3) (2013)]
  4. Garibaldi R et al. The impact of preoperative skin disinfection of preventing intraoperative wound contamination. Infect Control Hosp Epidemiol, 1988
  5. Health Canada. Preventing infections associated with indwelling intravascular access devices. Can Commun Dis Rep, 1997
  6. Mangram AJ et al. Guideline for prevention of surgical site infection. Am J Infect Control, 1999
  7. M. Emily, T.M.P. Sydnor Hospital epidemiology and infection control in acute-care settings Clin Microbiol Rev, 24 (1) (2011), pp. 141-173]
  8. Tablan OC et al. Guideline for prevention of nosocomial pneumonia. The Hospital Infection Control Practices Advisory Committee, Centers for Disease Control and Prevention. Am J Infect Control, 1994
  9. Van Wijngaerden E, Bobbaers H. Intravascular catheter related bloodstream infection: epidemiology, pathogenesis and prevention. Acta Clin Belg, 1997