Anual, la nivel global, peste 700.000 de persoane recurg la suicid, potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății. Pe lângă acestea, mai sunt și foarte multe persoane care au doar tentative de suicid, în care nu ajung să își piardă viața.

Sinuciderea este, de altfel, și una dintre cauzele principale de moarte prematură, în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15-29 de ani.

Dacă, pe de o parte, există o legătură între sinucidere și anumite probleme de sănătate mintală, precum depresia și dependența de alcool, dar există și sinucideri impulsive, care se petrec în momente de criză, ca urmare a unei incapacități de gestionare corectă a unor factori de stres precum problemele financiare, divorțul sau despărțirea, boala și durerea cronică etc.

Depresia și sinuciderea

Dintre bolile pe care le tratează un psihoterapeut, depresia este una dintre cele mai complexe. Oana Stan, psihoterapeut CBT în cadrul Clinicii Bellanima din București, este de părere că depresia vine întotdeauna ca să ne arate că ceva nu funcționează și că este nevoie de o rezolvare.

„Însă, în cele mai multe cazuri, nu suntem dispuși să percepem semnalele transmise, refuzăm să fim pe aceeași frecvență, de aici și silențiozitatea bolii.”

Prezența depresiei este din ce în ce mai frecventă în viața omului modern, potrivit psihoterapeutului Oana Stan. Explicația ar fi aceea că ritmul vieții este diferit, mai rapid, în comparație cu generațiile trecute: „Falsele priorități pe care ni le stabilim și faptul că ne punem nevoile pe un plan secund ne determină să pierdem contactul cu noi înșine. Astfel, recomandarea mea este ca, la apariția primului semn de disconfort, să solicitați ajutor de specialitate.”

Specialiștii arată că suicidul apare în situații de criză acută precum șomajul, falimentul, sărăcia, pierderea unui statut economic sau apariția problemelor amoroase. Suprasolicitarea individului și competiția exagerată în relațiile sociale provoacă și ele o neliniște, care poate duce la suicid.

La fel și tendința de marginalizare, de excludere din grup, singurătatea, neapartanența la un cuplu/divorț/decesul unuia dintre parteneri, lipsa statutului profesional sau un statut profesional nesigur, pensionarea, abuzurile, tulburările psihice, bolile grave și incurabile. Toate acestea pot crea un context favorabil actului suicidal, după cum explică psihoterapeutul Bellanima.

În rândul stărilor emoționale care pot să stimuleze și să încurajeze tendințele de sinucidere, psihoterapeutul remarcă:

  • tristețea profundă pe o perioadă lungă de timp;
  • lipsa accentuată de speranță, sentimentele de neajutorare;
  • decompensările rapide, incapacitatea omului de a găsi soluții și resurse în sine și de a acționa pentru rezolvarea problemelor;
  • episoadele psihotice asociate.

 

Motive asociate cu sinuciderea

Psihologii evidențiază că există cazuri de sinucidere pe toate palierele de vârstă, începând cu 11 ani. Sub această vârstă, întâlnim destul de rar cazuri și este rezultatul imitației, ținând cont de faptul că sub vârsta de 10 ani nu se poate vorbi despre conștiința morții.

La grupa de vârstă 11-15 ani, suicidul este reactiv și este, foarte frecvent, rezultatul unor pedepse exagerate, în ultimii ani adăugându-se și singurătatea sau abandonul, prin plecarea unuia dintre părinți la muncă în străinătate, de exemplu, sau prin creșterea ratei divorțurilor.

După vârsta de 16 ani, cele mai frecvente motivații sunt: legăturile de prietenie slab dezvoltate, stima de sine redusă, evenimentele stresante (despărțiri, moartea unei rude apropiate, dispute familiale, eșecuri școlare), sentimentul de inadecvare socială și izolare, potrivit specialistului Bellanima. Oana Stan mai subliniază și că adolescenții sunt supuși frecvent bombardamentelor continue din partea sferelor fizice, psihice și sociale.

Aici poate fi inclusă și sfera rețelelor de socializare care, pe rând, implică idealuri noi, efemere și tiranice și, astfel, necesită forme noi de rezolvare, iar adolescenții și tinerii nu au încă un set de mecanisme de coping adaptativ: „În astfel de cazuri, totul apare distorsionat, nerealist, de neatins, cu un consum imens emoțional. Aici, din păcate, o pondere foarte mare o are și incapacitatea părinților (din diverse motive) de a ghida corespunzător și de a sprijini adolescentul sau preadolescentul în traversarea acestei perioade de turbulențe.”, evidențiază Oana Stan.

În intervalul 31-40 ani, suicidul se datorează în special abuzului de alcool asociat depresiei și lipsei unei siguranțe financiare.

Între 51-60 ani, depresia este în prim-planul cauzelor de suicid, iar după 60 de ani pensionarea este cel mai obișnuit factor de risc pentru depresie și suicid, deoarece aduce cu ea pierderea statutului social, scăderea venitului obișnuit, sentimente de inutilitate și decesul partenerului.

 

Poate fi prevenită sinuciderea?

Nu toate tentativele de suicid pot fi combătute la timp, potrivit specialiștilor, dar este important să înțelegem că actul suicidal pare, pentru individ, singura ieșire din suferința psihică intolerabilă prin care trece: „Este util să stimulăm solicitarea de ajutor de specialitate, să-l ajutăm să vadă că pot exista și alte soluții la problemele cu care se confruntă, să-i amintim că doar traversează o perioada dificilă și că cele mai multe tentative de suicid se produc sub imperiul impulsului sau pe fondul unei tulburări de claritate a conștiinței.”, explică Oana Stan.

Pentru a nu ajunge la suicid, un depresiv ar trebui încurajat să caute ajutor de specialitate. Orice pas în această direcție este benefic, arată Oana Stan, orice formă de solicitare de ajutor, chiar și un apel Telverde poate să facă diferența între un act suicidal pus în practică și ideea de suicid.

Totodată, confesiunile altor persoane ajută (chiar celebrități care s-au aflat în situații similare), în primul rând prin normalizarea stărilor emoționale pe care le trăiește individul, prin faptul că persoana în cauză conștientizează că nu este singura care trece prin așa ceva și, mai ales, că există și alte soluții de ieșire din impas.

Dacă aceste dezvăluiri vin de la persoane publice, la care persoana în cauză privește cu admirație, confesiunea poate să fie și mai impactantă, într-un mod pozitiv, mai motivantă.

„Există, din păcate, și reversul medaliei. În special la persoanele cu idealuri de frumusețe și de conduită efemere, nerealiste și mai ales dacă vedeta respectivă era un reper, poate să apară ideea <<păi, dacă și vedeta aceasta care avea tot ce își putea dori, a recurs la un astfel de gest, eu ce să mai zic?>>”, fără să știm exact ce este în spatele acelui act suicidar, ne mai explică psihoterapeutul Oana Stan.

 

De ce lasă sinucigașii bilete de adio?

Nu toți sinucigașii lasă bilete de adio, spune psihoterapeutul Bellanima. Cei care nu lasă, de regulă, sunt într-o decompensare majoră și automat sunt incapabili să mai realizeze contactul cu realitatea. Când vorbim despre cei care lasă bilete de adio, vorbim despre mai multe motive. Pe de o parte, discutăm despre dorința sinucigașului de a absolvi de vină persoanele din jur, pentru care nutrește sentimente de afecțiune și, pe de altă parte, pentru a-și explică gestul extrem.

Apoi, poate fi vorba despre un semnal de alarmă, iar acest act suicidal să aibe o însemnătate. De asemenea, mai există și varianta în care sinuciderea are ca scop producerea sau continuarea unei pedepse, a unei răzbunări, astfel încât persoană vizată să trăiască cu această povară, cu acest stigmat.