Stimularea profundă a creierului poate reduce cu 50% simptomele tulburării obsesiv-compulsive severe (TOC), constată o analiză recentă, publicată online în Journal of Neurology Neurosurgery & Psychiatry.
TOC este o afecțiune caracterizată prin gânduri obsesive și comportamente anormale, nu beneficiază de un tratament curativ, ci doar simptomatic. Se estimează că afectează până la 3% dintre oameni. Adesea, tulburarea apare devreme în viață și este frecvent însoțită de depresie/anxietate severă.
Celor afectați le este adesea greu să meargă la școală sau la muncă.
Medicamentele și terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pot fi foarte eficiente, dar în aproximativ 1 din 10 cazuri, aceste abordări nu funcționează.
Stimularea profundă a creierului, care implică implantarea de electrozi în anumite zone ale creierului pentru a regla impulsurile electrice anormale. Abordarea a apărut în ultimele decenii ca un potențial tratament pentru cei cu simptome severe.
În timp ce diverse studii au sugerat că tehnica poate fi eficientă la persoanele cu TOC, acestea nu au cuantificat întotdeauna impactul factorilor potențial influenți.
Cercetătorii au revizuit și au reunit în mod sistematic rezultatele a 34 de studii clinice publicate în perioada 2005 – 2021, cu scopul de a evalua cât de bine atenuează stimularea creierului profund simptomele TOC, precum și simptomele depresive asociate.
Cele 34 de studii au inclus 352 de adulți cu vârsta medie de 40 de ani și TOC formă severă până la foarte severă, ale căror simptome nu s-au îmbunătățit în ciuda tratamentului. În 23 dintre studii, participanții au prezentat simptome persistente timp de 5 sau mai mulți ani înainte de a fi luați în considerare pentru o intervenție chirurgicală.
Dintre celelalte 11 studii, unul a avut ca cerință prezența simptomelor mai mult de un deceniu și doi sau mai mulți ani de tratament eșuat; altul a necesitat cel puțin un an de tratament eșuat, iar cinci studii nu au specificat nicio cerință.
În medie, simptomele au persistat timp de 24 de ani. Problemele de sănătate mintală coexistente au fost raportate în 23 de studii și au inclus depresie majoră (peste jumătate dintre participanți), tulburare de anxietate și tulburare de personalitate. Perioada medie de monitorizare după stimularea profundă a creierului a fost de 2 ani.
Analiza finală a datelor grupate, care a inclus 31 de studii și a implicat 345 de participanți, a arătat că stimularea profundă a creierului a redus simptomele cu 47% și două treimi dintre participanți au înregistrat îmbunătățiri substanțiale în perioada de monitorizare.
Analiza secundară a evidențiat o reducere a simptomelor depresive raportate, cu rezoluție completă la aproape jumătate dintre participanți și răspuns parțial la încă 16%.
Aproximativ 24 dintre studii au raportat date complete privind efectele secundare grave, inclusiv: complicații ale instrumentelor hardware folosite, infecții, convulsii, tentative de suicide, accident vascular cerebral și dezvoltarea de noi obsesii asociate cu stimularea. În general, 78 de participanți au experimentat cel puțin un efect secundar grav.
Descoperirile îi determină pe cercetători să concluzioneze că există „o bază de dovezi puternice” în sprijinul utilizării stimulării profunde a creierului pentru tratamentul TOC persistent sever și depresia asociată.
„Chiar dacă aceste rezultate sunt încurajatoare, este important să ne amintim că [stimularea creierului profund] prezintă anumite limite.”
„În primul rând, necesită implantarea cronică a hardware-ului și prezintă riscul asociat de complicații. În plus, deși raportăm o incidență de mai puțin de 1% a obsesiilor de novo, care implică [deep brain stimulation] sau dispozitivul în sine, rămâne o barieră semnificativă în calea implementării efective a [deep brain stimulation] pentru TOC pentru anumiți pacienți. ”
„Aplicarea cu succes a [stimulării cerebrale profunde] necesită o colaborare terapeutică strânsă între pacienți, neurochirurgi și experții psihiatri din centre specializate în implantarea și programarea dispozitivului.”
Sursă: NeuroScienceNews.com
