În fiecare an la 26 Iunie, Naţiunile Unite consemnează „Ziua Internaţională de luptă împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri” şi cu această ocazie este marcată şi mişcarea „Sprijin, nu Pedepse”. Aceasta încearcă să schimbe poziţionarea în jurul iniţiativelor pe care guvernele din lumea întreagă le aplică în demersurile de control şi măsurile coercitive asupra consumului de droguri, pentru a obţine mai degrabă un impact pozitiv în comunităţile afectate şi a veni în sprijinul acestora, cu servicii de reducere a riscurilor.
ARAS- Asociaţia Română Anti-SIDA invita cu această ocazie la 21 de zile de acţiune „Sprijin, nu Pedepse” în care vom contacta actorii de decizie la nivel central şi local, executiv şi legislativ şi vom iniţia dialogul public în jurul acestei teme. Dorim să invităm la luarea de poziţie asupra problematicilor expuse, să deschidem comunicarea către soluţii şi să găsim sprijin în iniţierea de acţiuni concrete pentru remedierea acestei situaţii, cu care ne confruntăm periodic. Pentru o mai bună explicare a contextului şi a istoricului lipsei cronice de finanţare naţională/ locală în serviciile de prevenire şi reducere a riscurilor, vă trimitem, mai jos, câteva informaţii relevante şi vă stăm la dispoziţie pentru orice întrebări suplimentare.
ARAS a asigurat în ultimii 20+ ani servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri pentru populaţia din Bucureşti, în acord cu recomandările UNAIDS şi OMS şi în limitele fondurilor disponibile. În tot acest timp, am atras atenţia instituţiilor publice că, pentru că aceste servicii să fie constante şi eficiente, ele trebuie să fie susţinute de politicile din domeniu şi de finanţări de la bugetul de stat, atât de la nivel central cât şi de la nivel local.
În prezent, ARAS desfăşoară activităţi de reducere a riscurilor (testare şi consiliere, referire şi acompaniere, asistenta socială), dar nu mai are posibilitatea de a oferi materiale de prevenire pentru consumatorii de droguri injectabile (seringi sterile) decât pentru o perioadă scurtă. Pandemia determinată de Covid-19 a afectat puternic şi aria noastră de intervenţie, în special accesul la testare, care a scăzut dramatic, cât şi accesul la tratament şi servicii medicale. La centrul de asistenta comunitară Titan (deschis de ARAS din 2008) nu mai putem desfăşura servicii de reducere a riscurilor, precum oferirea de seringi de 1 ml (pe care persoanele care consumă droguri prin injectare nu le găsesc nici în farmacii), din lipsa fondurilor.
Prin urmare, consumatorii de droguri injectabile din Bucureşti refolosesc seringile deja utilizate sau le folosesc în comun cu alţi consumatori. Rezultatul este ca infecţia cu HIV şi hepatitele virale se răspândesc deja, lovind din nou această categorie de persoane deja vulnerabile şi, de aici, comunitatea în ansamblu.
Reamintim că autorităţile naţionale (Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională Antidrog) au contat mereu pe sprijinul finanţărilor externe contractate direct de organizaţiile neguvernamentale şi care, practic, au încetat să existe în 2020; pentru că nu prevăd sume alocate sprijinirii activităţilor de reducere a riscurilor de infectare cu HIV, VHC şi VHB dedicate persoanelor din grupurile-cheie (consumatori de droguri, lucrători sexual, bărbaţi care fac sex cu bărbaţi) şi astfel, activităţile au suferit întârzieri enorme în aplicare în 2021.
Tragem un semnal de alarmă şi în privinţa faptului că multe din aceste programe sunt exclusiv pentru persoanele care au carte de identitate, iar unele numai pentru cele ce au asigurare de sănătate. Contractele de finanţare pentru aceste programe conţin nişte limitări care le fac complet inadecvate lucrului cu persoanele vulnerabile. Mai mult, autorităţile locale nu includ şi nu bugetează multianual în strategiile lor (clar şi explicit) activităţi de prevenire HIV şi a infecţiilor VHB şi VHC, a tuberculozei, dedicate persoanelor vulnerabile; iar programele din Planul operaţional HIV/ SIDA realizat în cadrul unui proiect cu finanţare prin Fondul Global pentru SIDA, Tuberculoza şi Malarie este încă neasumat şi nesemnat de către autorităţile naţionale, din 2017.
Concluzionăm cu regret că politicile naţionale şi legislaţia aferenta în domeniul prevenirii bolilor infecţioase au în continuare prevederi inaplicabile şi sunt alcătuite defectuos, în sensul în care mecanismul de aplicare nu poate fi pus în practică, precum:
– Seringile prevăzute în Programul Naţional HIV/ SIDA trebuie să fie achiziţionate de către DSP, care să le dea spitalelor de boli infecţioase pentru ale contracta
şi
– Indicatorii, bugetul şi calendarul de implementare inadecvate ale Programului de Interes Naţional al Agenţiei Naţionale Antidrog se aplică în cadrul unei HG (560/ 2005) care prevede de asemenea o metodologie inadecvată şi anume colectarea şi înregistrarea datelor personale ale celor care sunt beneficiari.
ARAS a atras atenţia de nenumărate ori asupra aplicării acestor prevederi şi optimizării accesului la servicii, iar recent acest efort a fost declinat de către Tribunalul Bucureşti prin respingerea recursului nostru într-un caz de refuz de acordare a serviciilor de schimb de seringi pe baza unor lacune administrative, lăsând beneficiarii fără asistenţa necesară din pricina aplicării unei legislaţii deficitare. Această decizie ne motivează să mergem cu aceste încălcări de drepturi la următorul nivel, urmând să ne adresăm cu acest caz la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Observăm prin urmare nerespectarea principiilor enunţate în Strategia Naţională Antidrog, printre care menţionăm principiile priorităţii, continuităţii, cooperării, abordării globale, unitare, multidisciplinare şi echilibrate şi cel al confidenţialităţii. Luând în considerare că România face parte din reţeaua globală Internaţional Drug Policy Consortium care promovează dezbaterea obiectivă şi deschisă asupra politicilor privind drogurilor, cât şi faptul că Bucureştiul este semnatar al iniţiativei Fast Track cities, iar Strategia Naţională antidrog 2013-2020 corespunde perioadei de implementare a Strategiei Uniunii Europene în domeniul drogurilor (reînnoită 2021-2027); dorim să deschidem cu ocazia aceasta dialogul asupra necesităţii actualizării acestor politici şi strategii naţionale pentru a ne alinia iniţiativelor internaţionale în domeniu şi astfel a promova „sprijin, nu pedepse”.