Prof. Univ. Dr. Mihaela Bălgrădean, medic primar pediatru și medic primar nefrologie pediatrică, profesor universitar la UMF-Carol Davila și șefa Clinicii de Pediatrie din Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “MS Curie” din București, cu o experiență clinică în domeniul pediatriei și în învățămantul pediatric de peste 40 de ani, a prezentat sindromul hemolitic uremic tipic, o boală sistemică rară, care poate avea consecințe grave.
”Sindromul hemolitic uremic tipic, patologie întâlnită începând cu sugarii de vârstă mică, 4-5 luni, până la vârsta preșcolară și școlară, 5-6 ani, este specific unei anumite perioade de vârstă”, declară Prof. dr. Mihaela Bălgrădean, în deschiderea interviului acordat portalului Nefrologia.ro.
”Terminologia Sindromul hemolitic uremic tipic mă duce cu gândul la problemele deosebite pe care le-am avut acum 6 ani, când a fost acel val de îmbolnăviri, acea epidemie, în țara noastră. Sindromul hemolitic uremic tipic este o infecție sistemică, un tip de septicemie, care, în principal, este cauzată de un anume germene, o bacterie, ce poartă numele de Escherichia coli (anumite tipuri bacteriene), care determină alterări ale vaselor mici, ale microcirculației de la nivelul tuturor organelor vitale”, explică medicul specialist.
”Această boală se manifestă printr-o anemie severă și progresivă, este însoțită de tulburări de coagulare, prin trombocitopenie, ce apar la nivelul tuturor vaselor, cu microcheaguri, microtromboze și alterări ale endoteliului renal; sindromul se manifestă la nivelul rinichiului și nu numai.”
Boala poate duce la insuficiență renală, fapt ce împiedică funcția renală normală
În ceea ce privește simptomatologia bolii, Prof. dr. Mihaela Bălgrădean a făcut rezumatul semnelor specifice: ”Simptomatologia acestei boli, sau începuturile sale, este sesizată de către părinți pentru că boala începe ca o diaree, care poate fi simplă. Uneori poate apărea ca o diaree fără vărsături și febră și se manifestă cu scaune numeroase, uneori sanghinolente, ce apar pe parcursul mai multor zile și care, progresiv, antrenează semne clinice care trebuie observate și urmărite cu atenție atât de către părinți, cât și de către primul medic la care ajunge copilul.”
”Progresiv, copilul devine extrem de palid și începe să aibă edeme, apare tumefiere la nivelul feței, membrelor inferioare, abdomenului și se poate ajunge la edeme generalizate, care, repet, sunt precedate de o simptomatologie digestivă de tip diareic.”
Medicul pediatru subliniază procesul evolutiv al afecțiunii:”Copilul începe să urineze mai puțin, iar treptat, deloc, diureza se oprește. Acest fapt duce la oprirea funcției renale, care se instalează în câteva zile de la apariția diareei. Când apar aceste simptome, menționate anterior, copilul trebuie să fie sub observația unui medic.”
”Această boală începe cu niște semne clinice, care nu sunt severe, dar care în câteva ore sau zile pot deveni catastrofale”
Sindromul hemolitic uremic tipic se poate prezenta și cu manifestări neurologice: ”Fiind vorba de o boală care implică vasele mici din întregul organism, boala poate afecta și creierul, microvascularizația de la acest nivel, antrenând edem cerebral sau manifestări hemoragice ce determină alterarea starii de conștiență, pareze, paralizii, convulsii. De asemenea, pot apărea tulburări în reglarea metabolismului hidroelectrolitic, pentru că în aceste condiții este vorba de un tip de sepsis determinat de toxinele acestui microb, care afectează vasele mici de la nivelul tuturor organelor (ficat, plămâni, inimă, sistemul nervos, intestin, pancreas, și nu în ultimul rând rinichi). După cum menționam, boala duce la insuficiență renală acută, rinichiul nu mai funcționează și apare retenția azotată severă (ureea, creatinina au nivele serice foarte ridicate), cu manifestări neurologice.”
”Este o boală care nu doare, dar care este extrem de gravă și se poate complica”
„Este o boală care nu doare, mai ales din momentul apariției semnelor de insuficiență renală acută (azotemie severă), dar care este extrem de gravă și se poate complica cu manifestări de tip somnolență, comă și chiar deces. Aceste manifestări neurologice sunt semne de gravitate în evoluția bolii, alături de multe alte semne pe care noi le întâlnim în urma examenelor de laborator, iar aici mă refer la retenția azotată, intensitatea infecției, leucocitoza, severitatea anemiei, acidoza, diselectrolitemia, etc. Toate acestea implică măsuri imediate, cea mai importantă dintre ele fiind o procedură dialitică”, concluzionează șefa Clinicii de Pediatrie din Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “MS Curie”, Prof. dr. Mihaela Bălgrădean.
