Prof. Univ. Dr. Emilian Popovici, medic primar epidemiolog și vicepreședinte al Societății Române de Epidemiologie, reprezintă o voce importantă în domeniul sănătății publice, atât la nivel național, dar și internațional. În cadrul unui interviu acordat recent, am discutat cu Prof. Popovici despre modul în care noile tehnologii influențează politicile de sănătate publică și cum pot acestea contribui la reducerea riscurilor asociate unor obiceiuri nu de puține ori nesănătoase ale populației.

Progresele și impactul noilor tehnologii asupra îmbunătățirii serviciilor de sănătate publică

„Dacă plecăm de la problemele cunoscute și aplicate deja în practica medicală, de la acele dosare electronice, de la dispozitivele portabile de diverse tipuri și ajungem până la problemele legate de diagnostic molecular și de genomică, toate își au rolul lor în realizarea unor servicii medicale de bună calitate, în creșterea calității vieții și în creșterea speranței de viață”, consideră Prof. Popovici. Pe același subiect, domnia sa enumeră și reușitele precum terapia personalizată, bazată pe particularitățile individului, cu o eficiență ridicată și cu reacții adverse minimizate pentru pacient, dar și progresele industriei farma, respectiv realizarea unor medicamente atât pentru boli rare, cât și pentru bolile ce afectează în masă populații întregi de oameni.

Însă, doctorul Popovici subliniază că „Aceste progrese trebuie dublate în mod categoric de educația populației, pentru că aceasta este determinantul numărul unu al sănătății, iar în momentul în care o țară este semnalată cu probleme de educație generală a populației, categoric aceasta are și probleme de sănătate. De asemenea trebuie să se aibă în vedere intervenția precoce, care este vitală pentru a putea salva vieți iar aceasta fără depistare precoce la nivel populațional nu se poate face. În România, din păcate, avem o singură campanie de screening realizată până acum la nivel național, în 2008.” În ciuda acestui fapt, specialistul se declară încrezător că de acum încolo, măcar în momentul în care se va vorbi de prevenție și reducerea riscurilor, va fi posibilă și implementarea măsurilor.

Încrederea oamenilor în vaccinare 

Când vine vorba de reticența oamenilor de a se vaccina, expertul este de părere că aceasta derivă și de la nivelul de educație al populației : „Un popor care are un nivel de educație redus, va fi foarte vulnerabil la dezinformare și atunci sigur că informația răuvoitoare este cea care prinde la un număr important de oameni, iar informația de bună credință și profesionistă este respinsă pentru că este neînțeleasă. Și din această cauză, trebuie să acordăm o mare atenție educației.”

Mai mult, acesta declară că se observă o scădere progresivă a acoperirii vaccinale și consideră că soluția potrivită în acest caz este o informare permanentă a populației cu privire la necesitatea și utilitatea prevenției. Astfel, pentru a evidenția nivelul scăzut de informare, domnul Popovici adresează întrebarea „Câți dintre adulții de la noi din țară știu că la 10 ani după ultima vaccinare antidifterică sau antitetanică și-au pierdut într-o măsură importantă imunitatea ? Și că practic, făcând ultimul vaccin antidifteric și antitetanic la vârsta de 14 ani, la 24 de ani ar trebui să facă rapel?”. Prof. Popovici trage astfel un semnal de alarmă asupra efectului pe care îl are lipsa de continuitate în transmiterea mesajelor de educație pentru sănătate către populație.

Mesajul profesorului atât pentru guvernanți cât  și pentru populație este că “nu se poate obține progres economic, stabilitate socială  și dezvoltare durabilă decât acolo unde se acordă atenția cuvenită sănătății, iar o stare bună de sănătate la nivel populațional, nu se poate obține fără prevenirea îmbolnăvirilor!“