Pentru bărbăţi, în întreaga lume, recomandarea este ca, după 45 de ani, să-și facă un control, pentru depistarea precoce a eventualelor afecţiuni ale prostatei, foarte frecvente, după această vârstă, chiar dacă manifestarea clinică poate să apară după 60 – 65 de ani. Acesta a fost îndemnul lansat de Prof. Dr. Petrișor Geavlete, Șef, Clinica de Urologie, Spitalul Sf. Ioan și membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, într-un interviu acordat portalului MedicalManager.ro.
Controlul peste 45 de ani este obligatoriu peste tot în lume
”Controlul urologic după 45 de ani este foarte important, atât pentru depistarea adenomului de prostată, cât şi a cancerulului de prostată. Cancerul de prostată poate fi diagnosticat într-o fază incipientă, dacă vorbim de bărbaţii de peste 45 de ani. Există un așa-zis trepied de investigații: PSA, controlul clinic şi ecografia abdominală (toate trei obligatorii).
La femei, cel mai frecvent control nu ține de vârstă
În cazul femeilor, există, potrivit medicului, o altă patologie frecventă, patologia infecţioasă: ”Infecţiile urinare, cistitele sunt cele mai frecvente la femei, iar, în cazul lor, un control nu trebuie făcut în funcţie de vârstă, ci dacă apar probleme urinare, usturimi, dureri, micțiuni frecvente. Acestea sunt “simptomele” așa-zis clasice, dar, în afară de acestea, mai sunt bolile acute, în acest caz, diagnosticul fiind obligatoriu şi imediat indicat. De exemplu, într-o hematurie (urinare cu sînge), într-o colică renală sau în alte afecţiuni, prezentarea la medic este absolut obligatorie, nu neapărat în funcţie de vârstă, ci în funcţie de patologia respectivă, adică de urgenţa care apare.”
Ce ar trebui să-i trimită pe bărbați la doctor
Potrivit Prof. Dr. Petrișor Geavlete, după vârsta de 45 de ani, bărbații ar trebui să viziteze un medic, în caz de: urinare mai deasă, urinare cu jet întrerupt, urinare incompletă, urinarea nocturnă.
”În general, bărbaţii nu urinează noaptea, cel mult, o dată, dar atunci când apar 3-4 micţiuni nocturne, acesta este un semn extrem de important de suferinţă a prostatei. Practic, simptomele principale sunt tulburările de micţiune. Când apar aceste tulburări, atunci bărbatul ar trebui să vină la medic. Partea proastă este că marea majoritate a bărbaţilor nu vin la doctor, când apar aceste simptome. Acesta este motivul pentru care multe cazuri de bărbaţi vin într-o fază avansată a bolii, vin cu un adenom de prostată mare, cu decompensări ale vezicii urinare sau chiar cu insuficienţă renală. Se ajunge în astfel de situaţii, pentru că se neglijează simptomele, bolnavii considerând că sunt specifice vârstei, şi, astfel, mulţi dintre acești bărbați nu vin la doctor”, a explicat profesorul.
Bolnavii vin într-o fază tardivă a bolii
Conform statisticilor, femeile, spre deosebire de bărbați, imediat ce sesisează că ceva nu este în regulă, merg la doctor. ”Ideea este că simptomele clasice, pentru un adenom de prostată sau altă afecţiune, sunt, din păcate, ignorate, bolnavii venind într-o fază tardivă a bolii, cu complicaţii. Evoluția acestor simptome este inșelătoare, ondulantă (pot alterna zile sau nopți mai bune cu altele mai rele). Dacă urinează cu sânge o zi, două, trei acest semn de obicei îl sperie pe bolnav şi îl face să meargă la doctor. Dacă are o colică renală care este violentă bolnavul vine de urgență la spital. Din păcate, cu realitatea de la noi, de mii şi zeci de mii de cazuri văzute personal, nu pot să vă spun decât că există această conduită. Sigur că există şi situaţia când bolnavul intră în retenţie, vezica nu mai poate elimina toată cantitatea de urină, datorită obstacolului prostatic, şi atunci vezica se decompensează, apare rezidiu și retenția de urină. La un moment dat, bolnavul poate avea şi semne de incontinenţă. Acest simptom este rar, este o concomitenţă de retenţie (adică urina care stagnează în vezica urinară depăşește capacitatea fiziologică) şi incontinenţă. De fapt este o falsă incontinență urinară! Bolnavul pierde urină prin așa numitul fenomen de “prea plin”. Uneori pot să apară şi dureri abdominale, dureri perineale şi dureri către organele genitale externe. Prostatita este diagnosticul cel mai frecvent (apărând de obicei la tineri). Pentru femei, majoritatea cazurilor sunt reprezentate de infecţii (urinare mai deasă, dureri și usturimi la micțiune, uneori, mai rar hematuria – urinare cu sânge”, a mai explicat Șeful Clinicii de Urologie, Spitalul Sf. Ioan.
Majoritatea bolilor, inclusiv cancerul, influențate de modul de viață
Modul de viaţă poate influenţa apariția majorității bolilor cunoscute azi. O viaţă sedentară, neregulată, cu un regim alimentar deficitar, cu excese de tot felul, influenţează direct afecţiunile urologice, potrivit profesorului Geavlete. Așa se face că un om care are o viaţă normală, care face exerciţii fizice, mănâncă cumpătat, nu fumează, e mult mai protejat.
”Dacă vorbim de adenomul de prostată, aici nu prea se cunoaşte etiologia, sunt multe teorii, iar răspunsul e dificil de dat. În practică, s-a observat că, după 65 de ani, mai mult 30-40% dintre bărbaţi au adenom de prostată, după 70 de ani, mai mult de 50-70% au un adenom de prostată, iar la 80 de ani, între 70 şi 80% au adenom de prostată. Frecvenţa lui poate fi corelată cu vârsta şi atunci sigur că te poţi gândi şi la o posibilă influenţa edodocrină, şi/sau metabolică, şi, nu în ultimul rând la modul de viaţă. Şi aici aş adăuga, ca mesaj foarte important, obligativitatea controlului clinic la orice bărbat, care are peste 45 de ani”, a insistat doctorul.
Incontinenţa urinară, frecventă la femei, după 45-50 de ani
Incontinenţa urinară este o foarte mare problemă pentru o femeie, pentru că ea apare destul de des şi este foarte deranjantă. Prof. Dr. Petrișor Geavlete a explicat: ”Este adevărat că aceasta era dată, cel mai frecvent, de modificările statice ale planșeului pelvin postpartum. Marea majoritatea a femeilor cu incontineţă urinară a avut naşteri laborioase, probleme ginecologice, care fac să apară o schimbare a dinamicii structurale uretro-vezicale, a locaţiei vezicii urinare şi a raportului dintre vezica urinara, uretră şi vagin. În aceste condiţii, incontinenţa urinară este frecventă la femei, după 45-50 de ani. Sigur că se descrie și o boala proprie a vezicii urinare, vezica hiperactivă. Această afecțiune destul de frecventă și mai puțin cunoscută și tratată corect (din păcate!) se traduce prin hipereflectivitatea vezicii urinare, contracții necontrolate, pierderea involuntară de urină, etc. Practic, femeia simte nevoia să urineze mult mai frecvent, iar, dacă nu o face imediat, pierde urina. Senzaţia este iminentă, acută, şi nu apucă să ajungă la toaletă (!). Un alt mesaj foarte important este faptul că incontinenţa urinară nu este un fenomen normal, este o patologie, este un simptom uneori invalidant (!), atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Ea apare numai în situaţii patologice. Noi, doctorii, trebuie să încurajăm orice pacient care pierde urină să meargă la un specialist.”
Tratament modern și individualizat
”În clipa în care un bărbat se adresează medicului cu simptomul incontinenţă urinară, trebuie să nu uităm și de patologia neurologică! Avem multe astfel de situații, diagnosticul și tratamentul unui astfel de bolnav fiind uneori dificil. Colaborarea urolog-neurolog este esențială! Desigur că cel mai frecvent în practica noastră urologică consultăm cazuri de bolnavi având un obstacol sub colul vezical (adenom sau cancer de prostată, strictură de uretră, patologie peniană, etc). Retenția de urină este comună în majoritatea acestor cazuri. Incontinenţa urinară poate fi descrisă și în aceste situații. Ce nu trebuie să se uite este patologia vezicală de tip vezică hiperactivă, frecvent întâlnită asociat unei afecțiuni prostatice (după unele statistici în 40-50% din cazuri). Deci pot exista multiple cauze şi, în fiecare dintre aceste situaţii, există tratament individualizat. De fapt arta diagnosticului și tratamentului constă tocmai în această individualizare”, a mai spus dr. Petrișor Geavlete.
”În cazul femeilor, înainte, operaţiile erau clasice, de refacere a structurilor genito-pelvine. În prezent, există numeroase metode moderne anti-incontinență. Numai câteva exemple: bandelete suburetrale, operații laparoscopice, meșe complexe, etc. Tratamentul este modern, aplicat în majoritatea clinicilor și secțiilor din țara noastră, individualizat cu o tehnologie care permite în zilele noastre ca femeia respectivă să fie externată, în 2-3 zile, chiar după operaţii importante”, a mai adăugat specialistul urolog.