Prima procedură de închidere a unei malformații cardiace congenitale (Foramen ovale patent) prin cateterism cardiac, a fost realizată în Spitalul Militar Central din București.

Foramen ovale patent este o malformație congenitală cardiacă destul de des întâlnită, dar a cărei existență este descoperită, în majoritatea cazurilor, doar întâmplător, în urma unor teste de rutină pentru diagnosticarea altor afecțiuni. De cele mai multe ori, pacienții diagnosticați cu foramen ovale patent nu au nevoie de tratament. În anumite cazuri însă, în funcție și de gravitatea simptomelor, poate fi necesară închiderea orificiului prin cateterism cardiac.

Foramenul ovale patent reprezintă o mică comunicare între cele două atrii (camerele de sus ale inimii) care, în viața intrauterină, când fătul nu poate respira, are rolul de a permite trecerea sângelui din partea dreaptă, în partea stângă a inimii. În general, această comunicare se închide postnatal. Există cazuri în care această comunicare se menține parțial deschisă, sub formă unei portițe, care în mod normal stă închisă, dar în anumite condiții se poate deschide și determina trecerea sângelui din partea dreaptă, în partea stângă, a inimii. În foarte rare cazuri, trombi aflați în circulația dreptă pot trece, de la acest nivel, în circulația din stânga pentru ca, ulterior, acestea să determine embolii cerebrale. În situațiile în care avem evenimente cerebrovasculare, fără cauze evidente (criptogenic), închiderea aceste comunicări poate fi luată în considerare.

Alte posibile indicații pentru închiderea orificiului Foramen Ovale prin cateterism cardiac sunt:

• Accidentul vascular cerebral criptogenic recurent din cauza unei presupuse embolii paradoxale (dacă FOP se asociază cu un anevrism de sept interatrial riscul de recurență poate fi mai ridicat);
• Atacurile ischemice tranzitorii recurente;
• Istoricul de embolie periferică paradoxală;
• Boala de decompresie;
• Migrena.

Comparativ cu chirurgia cardiacă, această procedură intervențională are avantajul unei recuperări rapide și a unei durate scurte de spitalizare. În acest caz, durata de spitalizare a fost de două zile, dat fiind faptul că evoluția post intervenție a fost una favorabilă, fără complicații.

Pacientul a fost externat cu recomandarea monitorizării cardiologice (control cardiologic la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluția stării de sănătate) și cu un plan individualizat de recuperare fizică.

Aceasta a fost prima procedură de acest tip efectuată în Spitalul Universitar de Urgență Militar Central “Carol Davila” (SUUMC), cu suportul colegilor noștri de la Institutul de Boli Cardiovasculare “CC Iliescu”, dr. Pavel Platon și dr. Roxana Enache, pentru care le mulțumim.

 

Sursa: SUUMC