Infecțiile nosocomiale sau infecțiile asociate asistenței medicale apar la pacienții aflați sub îngrijire medicală. Aceste infecții există la nivel mondial, atât în țările dezvoltate cât și în cele aflate în curs de dezvoltare. Deoarece aceste infecții apar în timpul spitalizării, ele pot provoca agravarea stării de sănătate a pacienților, un timp prelungit de spitalizare, implicând în același timp, pagube din punct de vedere moral dar și economic.

Patogenii nosocomiali includ bacterii, virusuri și paraziți fungici. Potrivit estimărilor OMS, aproximativ 15% din toți pacienții spitalizați au contractat infecții din unitățile medicale. În timpul spitalizării, pacientul este expus la agenți patogeni din diferite surse de mediu, inclusiv personalul medical și chiar alți pacienți infectați.

Este esențial ca transmiterea  infecțiilor nosocomiale să fie limitată, prin implementarea unor politici de control al infecțiilor, monitorizarea utilizării antimicrobienelor și utilizarea prudentă a antibioticelor. De asemenea, trebuie luat în vedere folosirea unor dezinfectanți profesionali în cadrul unităților sanitare.

  • Precauții pentru prevenirea infecțiilor
  • Igiena mâinilor în practica medicală
  • Echipamentul individual de protecție
  • Igiena respiratorie sau eticheta de tuse
  • Practici sigure de injectare
  1. Precauții pentru prevenirea infecțiilor

Pacienții  pot necesita măsuri de precauție specifice pentru a limita transmiterea organismelor potențial patogene altor pacienți. Măsurile de precauție depind în mare parte de calea de transmitere a infecțiilor și pot fi:

  • Transmitere prin aer.Infecția apare de obicei pe cale respiratorie, agentul patogen fiind prezent în aerosoli (particule infecțioase <5 μm în diametru).
  • Transmitere prin picături.Picăturile mari includ agenți infecțioși (>5 μm în diametru).
  • Transmitere prin contact direct sau indirect.Infecția apare prin contact direct între o sursă de infecție și primitor, sau indirect prin obiecte contaminate.

Precauții pentru limitarea infecțiilor:

  • Limitarea contactului direct a personalului cu substanțele potențial patogene (secreții sau fluide biologice, leziuni cutanate, mucoase, membrane și sânge sau fluide corporale), atunci când este posibil.
  • Spălarea mâinilor imediat după contactul cu pacienții, precum și după îndepărtarea mănușilor.
  • Utilizarea echipamentului individual de protecție de către personalul medical (halate, mască chirurgicală, mănuși de protecție).
  • Manipularea cu grijă a obiectelor ascuțite.
  • Dezinfectarea instrumentarului utilizând produse adecvate,  dezinfectanți instrumentar.
  • Asigurarea că echipamentele pentru îngrijirea pacienților, consumabilele și lenjeria contaminată cu agenți infecțioși, este fie aruncată, fie dezinfectată sau sterilizată.
  • Asigurarea că deșeurile sunt manipulate și depozitate în mod adecvat.
  • Curățarea și dezinfectarea suprafețelor de mediu, folosind dezinfectanțicorespunzători.
  • Utilizarea de echipamente de unică folosință atunci când este posibil.
  1. Igiena mâinilor în practica medicală

Igiena mâinilor este cea mai importantă măsură de prevenire a răspândirii infecțiilor. Programele de instruire și formare ar trebui să abordeze în detaliu indicațiile și tehnicile pentru practicile de igienă a mâinilor înainte de a efectua proceduri chirurgicale.

  • Utilizare apă și săpun pentru spălarea mâinilor, iar în măsura în care nu există acces mereu la o sursă de apă, se poate folosi un dezinfectant pe bază de alcool pentru mâini.
  • Spălarea mâinilor înainte de punerea mănușilor chirurgicale și după îndepărtarea acestora.
  • Păstrarea unghiilor curate și scurte pentru a nu perfora mănușile.
  • Spălarea mâinilor înainte și după tratarea fiecărui pacient, în special când este vorba de tratamente stomatologice.
  1. Echipamentul individual de protecție

Echipamentul individual de protecție (EIP) este conceput pentru a proteja personalul din unitățile medicale la contactul cu agenții infecțioși. Acesta poate include mănuși, măști chirurgicale, viziere, ochelari de protecție,  halate reutilizabile sau de unică folosință, uniforme.

Utilizarea adecvată a EIP poate include:

  • Folosirea mănușilor în situații care implică un posibil contact cu sânge sau fluide corporale, membrane mucoase, piele cu probleme (de exemplu piele crăpată sau care prezintă dermatită).
  • Utilizarea îmbrăcămintei de protecție (halate) pentru a proteja pielea și hainele personale în timpul procedurilor care pot genera stropi de sânge sau alte fluide corporale.
  • Spălarea mâinilor înainte de punerea echipamentului de protecție și după îndepărtarea acestuia.
  • Îndepărtarea EIP la părăsirea zonelor de lucru.
  • Evitarea purtării aceleiași perechi de mănuși pentru îngrijirea mai multor pacienți.
  • Evitarea spălării mănușilor. Acestea nu trebuie refolosite.
  • Efectuarea igienei mâinilor imediat după îndepărtarea mănușilor.
  • Utilizarea unui dezinfectant hainepentru decontaminarea echipamentului individual de protecție refolosibil.

  1. Igiena respiratorie sau eticheta de tuse

Măsurile de prevenire a infecțiilor prin igiena respiratorie/etichetă de tuse sunt concepute pentru a limita transmiterea agenților patogeni respiratori prin picături.

Strategiile vizează în mod special pacienții și persoanele care însoțesc pacienții la cabinetul stomatologic, care ar putea avea infecții respiratorii transmisibile nediagnosticate. De asemenea, acestea se aplică și oricărei persoane cu semne de boală, inclusiv tuse, congestie nazală sau secreții respiratorii în cantitate crescută.

Aceste măsuri pot include:

  • Afișarea unor indicatoare/semne cu instrucțiuni pentru pacienții care prezintă simptome de infecție respiratorie; Acoperirea nasului/gurii atunci când se strănută ori se tușește; Folosirea și aruncarea șervețelelor; Efectuarea igienei mâinilor după ce mâinile au intrat în contact cu secrețiile respiratorii.
  • Punerea la dispoziția pacienților un dezinfectant pentru mâini.
  • Oferire măști de protecție pacienților care tușesc sau însoțitorilor lor atunci când intră în cabinet.
  • Oferire spațiu și încurajarea persoanelor cu simptome de infecții respiratorii să stea cât mai departe de ceilalți.
  1. Practici sigure de injectare

Fiecare cabinet medical trebuie să fie conștient de riscul de expunere la agenți patogeni prin expunerea la obiecte ascuțite care au fost contaminate. Multe dintre leziuni pot fi provocate de înțepături cu ace, tăierea cu un instrument ascuțit, iar acest lucru se poate întâmpla în timpul utilizării obiectelor, ori în timpul curățării sau depozitării acestora.

Recomandări pentru practici sigure de injectare

  • Pregătirea injecțiilor folosind tehnica aseptică, într-o zonă curată.
  • Dezinfectarea cu alcool a septului de cauciuc de pe flaconul de medicamente, înainte de a perfora.
  • Nu se vor utiliza ace sau seringi pentru mai mult de un pacient.
  • Folosirea unui singur ac și o singură siringă la recipientele de medicamente (fiole cu o singură doză și multidoză, fiole și pungi) chiar și atunci când se oferă doze suplimentare pentru același pacient.
  • Utilizare flacoane cu doză unică pentru medicamentele administrate pe cale parenterală. (medicamente administrate prin injecții).
  • Nu se vor utiliza flacoane de medicamente cu doză unică (de unica folosință), fiole și pungi sau sticle de soluție intravenoasă pentru mai mult de un pacient.
  • Nu se va combina conținutul rămas din flacoanele de unică folosință pentru utilizare ulterioară.
  • Nu se vor utiliza seturi de perfuzie sau administrare de lichide (de exemplu pungi, tuburi) pentru mai mult de un pacient.
  • Dezinfectare suprafețe și instrumentar chirurgical cu produse corespunzătoare.

O soluție eficientă pentru dezinfectare diverse suprafețe și instrumente este Sterisol – Dezinfectant de nivel înalt. Acesta acționează rapid, nu conține alcool, aldehide sau fenoli și este potrivit pentru orice tip de material.

  • Dedicare flacoane cu doze multiple unui singur pacient ori de câte ori este posibil.
  • Datarea flacoanelor cu mai multe doze la prima deschidere și aruncarea acestora în cel mult 28 de zile, cu excepția cazului în care producătorul specifică un termen mai mic sau mai mare pentru acel flacon deschis.

Concluzii

Pe măsură ce la nivel mondial se înregistrează o creștere a numărului de infecții nosocomiale precum și o creștere a cazurilor de rezistență antimicrobiană, a devenit destul de dificilă îndeplinirea obiectivului de eliminare completă a agenților patogeni. Cu toate acestea, prin implementarea unor proceduri solide și sănătoase, se poate controla și limita transmiterea infecțiilor.

Instruirea corespunzătoare a personalului care lucrează în unitățile medicale, gestionarea corectă a deșeurilor medicale, elaborarea unor programe de control al infecțiilor precum și conștientizarea publicului larg cu privire la aceste boli, poate ajuta de asemenea la reducerea infecțiilor nosocomiale.

Surse bibliografice:

  1. Guidelines for Isolation Precautions in Hospitals. Hospital Infection Control Advisory Committee, Julia S. Garner, 1996
  2. Indaco https://lege5.ro/gratuit/geydcnbsha/ordinul-nr-916-2006-privind-aprobarea-normelor-de-supraveghere-prevenire-si-control-al-infectiilor-nosocomiale-in-unitatile-sanitare (accesat 9 noiembrie 2022)
  3. Patient Care Link: https://www.patientcarelink.org/improving-patient-care/healthcare-acquired-infections-hais/ (accesat 9 noiembrie 2022)
  4. Science Direct:  https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2405844021017291 (accesat 9 noiembrie 2022)
  5. Science direct https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2221169115000829 (accesat 9 noiembrie 2022)