„Mă simt ciudat că pot să vorbesc din nou”: O femeie a beneficiat recent de primul transplant de laringe realizat în Franţa, o intervenţie chirurgicală ce a fost prezentată luni în oraşul Lyon de echipa medicală franceză, care speră să poată repeta în curând această realizare ce rămâne rară la nivel mondial, informează AFP.

Pacienta, în vârstă de 49 de ani şi identificată doar prin intermediul prenumelui său, Karine, respira prin traheotomie de aproximativ 20 de ani, fără să poată să vorbească, din cauza complicaţiilor asociate unei intubaţii realizate după un stop cardiac suferit în 1996.

La câteva zile după transplant, realizat pe 2 şi 3 septembrie la Lyon, ea a putut să pronunţe câteva cuvinte. Pacienta participă de atunci la şedinţe de reeducare a coardelor vocale, a deglutiţiei şi a respiraţiei alături de un logoped în speranţa de a-şi recăpăta capacitatea de a vorbi pe termen lung.

Tratamentul ei imunosupresor a fost consolidat după un început de respingere a grefei, dar pacienta a putut totuşi să fie externată şi să se întoarcă în locuinţa ei din sudul Franţei pe 26 octombrie. Ea nu a participat la prezentarea de luni a intervenţiei, dar a explicat, în scris, că s-a propus ca voluntar, în urmă cu 10 ani, pentru o astfel de operaţie, întrucât voia „să ducă din nou o viaţă normală”.

„Fiicele mele nu m-au auzit niciodată vorbind”, scrie ea, dând asigurări că s-a înarmat cu „curaj” şi „răbdare” pentru a face faţă durerilor şi eforturilor de reabilitare.

Profesorul Philippe Ceruse, şeful secţiei ORL şi chirurgie cervico-facială din cadrul Spitalului Crucii Roşii din Lyon, a dat la rândul său dovadă de multă hotărâre înainte să coordoneze acest transplant inedit în Franţa.

Ideea unei astfel de intervenţii i-a venit la puţin timp după primul transplant de laringe din lume, realizat în 1998 la Cleveland, în Statele Unite, la un bărbat care îşi pierduse coardele vocale în urma unui accident de motocicletă.

Chirurgul francez a început atunci să caute mai multe informaţii dar a rămas în acel stadiu până în 2010, când, „puţin din întâmplare”, l-a cunoscut la o conferinţă pe un coleg de breaslă din Columbia care a făcut un transplant similar, o procedură foarte delicată, dar nu a publicat niciodată informaţii despre realizarea sa.

Medicul Luis Fernando Tintinago Londono l-a invitat pentru o săptămână la Cali pentru a-i arăta felul în care trebuie prelevat un laringe, „unul dintre aspectele cele mai complexe” ale procedurii întrucât acest organ „este străbătut de mici nervi şi vascularizat cu mici artere şi vene care se întrepătrund”, a dezvăluit profesorul Ceruse.

În deceniul care a urmat, medicul francez s-a pregătit alături de o echipă de experţi, a obţinut autorizaţiile necesare şi a început să caute pacienţi eligibili. În 2019, pacienta Karine a fost identificată. Însă pandemia de COVID-19 a întrerupt toate pregătirile.

Între timp, două transplanturi de laringe au fost recenzate în literatura medicală, unul în California în 2010 şi un altul în Polonia în 2015. Este un număr foarte mic, întrucât aceste operaţii nu sunt prioritare: un laringe disfuncţional este foarte invalidant, dar nu pune în pericol vieţile pacienţilor.

În 2022, echipa franceză şi-a reluat pregătirile. Mai trebuia găsită o donatoare compatibilă, ceea ce, pentru un laringe, impune „caracteristici anatomice perfect compatibile cu pacienta receptoare în ceea ce ţine de sex, greutate, înălţime, grupă sangvină….”.

Acest lucru s-a petrecut pe 1 septembrie. După acordul familiei, intervenţia a putut să înceapă. Ea a durat 27 de ore, cumulat: aproximativ 10 ore pentru prelevare şi 17 ore pentru transplantare.

Cei 12 chirurgi şi circa 50 de persoane din echipa CHU din Lyon au participat la această premieră medicală coordonată de Philippe Ceruse şi colegul său Lionel Badet, şeful secţiei de urologie şi chirurgie de transplant din cadrul Spitalului Edouard Herriot.

Echipa franceză, deşi se declară mândră de transplantul reuşit, rămâne totuşi prudentă. „Pacienta este cea care va spune dacă este un succes”, a declarat profesorul Ceruse, notând că va fi nevoie de 12-18 luni înainte ca ea să îşi regăsească mobilitatea laringelui, acest interval reprezentând „timpul necesar pentru regenerarea nervilor”.

Philippe Ceruse va aştepta aşadar până când pacienta „va fi perfect sănătoasă” înainte să realizeze alte două transplanturi de laringe, pentru care dispune de un buget suficient.

Spitalul din Lyon a găzduit deja primul transplant din lume al unei mâini, realizat în 1998, şi cel de două mâini pentru acelaşi pacient, realizat în 2000 de profesorul Jean-Michel Dubernard, un pionier al transplanturilor, decedat în 2021.

Profesorul Lionel Badet îşi aminteşte despre participarea lui la acea „aventură a transplantului”, care a deschis calea spre noi specialităţi ale chirurgiei. Specialistul francez a prezis că după braţe, antebraţe şi laringe, în viitorul apropiat va veni rândul „transplanturilor de uter şi de penis”. AGERPRES