Biserica încearcă să înfiinţeze unităţi medicale în care va fi acordată gratuit asistenţă medicală, ca model de îngrijire a bolnavilor, a orfanilor, a bătrânilor singuri şi a persoanelor cu alte lipsuri şi nevoi.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, atenţia va fi acordată cu predilecţie bolnavilor din spitale, aziluri, orfelinate şi alte aşezăminte, dar şi pelerinilor bolnavi care vin la slujbe, intenţia Bisericii subordonându-se hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca anul 2012 să fie dedicat în Patriarhia Română Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor.
„Este multă suferinţă şi este nevoie de multă vindecare sufletească şi trupească. Medicamentele au devenit din ce în ce mai scumpe, spitalele mai greu de întreţinut, oamenii foarte săraci şi singuri. Când ei mai sunt şi bolnavi, suferinţa creşte mai mult”, declara patriarhul BOR, Daniel, la 1 ianuarie, după Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum, în Catedrala patriarhală.
Potrivit Agenţiei Basilica a Patriarhiei Române, bolnavii sunt mereu în atenţia Bisericii, prin cererile care se fac la fiecare slujbă, prin săvârşirea Sfântului Maslu, prin Taina Spovedaniei, care vindecând sufletul aduce după sine şi vindecarea trupului, prin actele de voluntariat ale medicilor în unităţile medicale de pe lângă parohii.
„Biserica încearcă să înfiinţeze unităţi medicale. Avem mai multe dispensare în eparhii, chiar şi în unele parohii. Avem cabinete medicale în care medicii creştini oferă consultaţii gratuite. Adesea, aceste cabinete medicale se află organizate în parohii. Avem mai multe dispensare ale Bisericii şi avem şi un spital pe care l-am înfiinţat în anul 2000 la Iaşi, numit Providenţa, adică pronia sau purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care acum are peste 120 de medici, asistenţi şi asistente medicale. De asemenea, în apropierea noii catedrale este prevăzută construirea unui centru de diagnostic şi tratament, pentru ca pelerinii bolnavi care vin la Bucureşti să fie consultaţi gratuit, să se stabilească diagnosticul lor, iar celor care au nevoie de îngrijiri imediate să li se ofere”, a mai spus Întâistătătorul BOR în cuvântul de învăţătură amintit.
De altfel, pe lângă mănăstiri şi biserici înstărite de parohii au existat încă din cele mai vechi timpuri primele bolniţe, la început locuri de îngrijire a călugărilor bolnavi, care, cu vremea, şi-au extins aria de îngrijire. Există informaţii despre o „xenodochie” (adăpost pentru călători, care erau primiţi aici, hrăniţi şi li se dădea şi ajutor medical dacă era nevoie) care funcţiona la Mănăstirea Prislop în secolul al XIV-lea.
De asemenea, în jurul anului 1500 găsim bolniţe funcţionând şi la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, la Cotnari şi la Simidreni. La 1704 spătarul Mihai Cantacuzino a întemeiat în Bucureşti Spitalul Colţea, primul din Ţara Românească. Al doilea spital construit în Bucureşti a fost Spitalul Pantelimon, ridicat de Grigorie Ghica al II-lea, între 1735 şi 1752, pe lângă mănăstirea cu hramul „Sfântul Tămăduitor Pantelimon”, în apropiere fiind construite o serie de clădiri, grupate în jurul unei bisericuţe cu hramul „Sfântul Visarion”, pentru izolarea bolnavilor de ciumă. Ceva mai târziu, în 1762, Alexandru Moruzi a ctitorit un nou spital pentru ciumaţi la Dudeşti, în apropierea Bucureştiului.
La Iaşi, domnitorul Constantin Cehan Racoviţă a întemeiat în 1757 Spitalul „Sfântul Spiridon”, pe lângă mănăstirea cu acelaşi nume, iar la Mănăstirea Dragomirna, „bolnavii bătrâni şi cei slabi se aşezau în spital şi se încredinţau fratelui Onufrie, care cunoştea puţin iscusinţa doftoricească, avea o inimă plină de dragoste şi se pricepea cum să mângâie pe suferinzi, cu vorbe şi cu sfaturi duhovniceşti”, după cum scria biograful Sfântului Paisie de la Neamţ.
Şi la Secu şi Neamţ au fost înfiinţate bolniţe unde accentul cădea pe regimul de viaţă, dietă şi rugăciuni, astfel de aşezăminte existând şi la multe dintre mănăstirile vâlcene: Bistriţa, Cozia, Horezu, Râmnicu Vâlcea, Dintr-un Lemn. AGERPRES
