Apariția unor infecții care pun în pericol viața, cum ar fi sindromul respirator acut sever (SARS) și reapariția unor boli infecțioase precum ciuma și tuberculoza, au evidențiat necesitatea unor programe eficiente de control al infecțiilor în toate mediile de îngrijire a sănătății și a consolidării capacităților personalului din domeniul sănătății pentru ca aceștia să le poată pune în aplicare.

Un program de control al infecțiilor reunește diverse practici care, atunci când sunt utilizate în mod corespunzător, limitează răspândirea infecțiilor. Nerespectarea protocoalelor de dezinfectare facilitează transmiterea infecțiilor de la pacienți la personalul medical, la alți pacienți și la aparținători. Prin urmare, este important ca toți lucrătorii din domeniul sănătății, pacienții, membrii familiilor lor, prietenii și persoanele apropiate să respecte cu strictețe liniile directoare privind controlul infecțiilor. Este, de asemenea, imperativ ca administratorii de spitale să asigure punerea în aplicare a programului de control al infecțiilor în unitățile de îngrijire a sănătății.

Practici de control al infecțiilor

„Precauții standard” necesită ca personalul medical să presupună că sângele și corpul substanțele tuturor pacienților sunt surse potențiale de infecție, indiferent de diagnostic, sau stare infecțioasă presupusă. Sunt necesare precauții suplimentare pentru bolile transmise pe calea aerului, picături și contact. Acestea sunt denumite „precauții suplimentare (pe bază de transmisie)”.

Termenii „precauții standard” și „precauții suplimentare (bazate pe transmisie)” au înlocuit termeni anteriori precum precauții universale pentru sânge și fluide corporale, universale precauții și îngrijirea de barieră. Deși trebuie să se acorde o atenție deosebită managementului dintre pacienții/clienții despre care se știe că au infecții active trebuie reținut că infecția nu vor fi întotdeauna detectate și siguranța completă poate consta doar în respectarea corespunzătoare nivelul de precauție.

Dezinfectanți medicali

Practicile de control a infecțiilor pot fi grupate în două categorii

(1) precauții standard;

(2) precauții suplimentare (pe bază de transmisie).

Transmiterea infecțiilor în unitățile medicale poate fi prevenită și controlată prin intermediul aplicarea măsurilor de precauție de bază pentru controlul infecțiilor care pot fi grupate în precauții standard. Acestea trebuie aplicate tuturor pacienților în orice moment, indiferent de diagnostic sau de starea infecțioasă și precauții suplimentare (pe bază de transmisie) care sunt specifice modurilor de transmisie (aeriană, picătură și contact).

Precauțiile standard

Tratarea tuturor pacienților din unitatea de sănătate cu același nivel de bază de precauții „standard” presupune practici de lucru care sunt esențiale pentru a oferi un nivel ridicat de protecție pacienților, îngrijire a sănătății muncitori si vizitatori.

Acestea includ următoarele:

  • spălarea mâinilor și antisepsia (igiena mâinilor); ALCHOSEPT® – Dezinfectant pentru maini si tegumente
  • utilizarea echipamentului individual de protecție la manipularea sângelui, substanțelor corporale, excrețiilor și secretii;
  • manipularea adecvată a echipamentului de îngrijire a pacienților și a lenjeriei murdare;
  • prevenirea înțepături cu ace/răziuni ascuțite;
  • curățarea mediului și managementul deversărilor;
  • manipularea adecvată a deșeurilor.

Spălarea și antisepsia mâinilor (igiena mâinilor)

O igienă adecvată a mâinilor poate reduce la minimum microorganismele dobândite pe mâini în timpul sarcinilor zilnice și atunci când există contact cu sânge, fluide corporale, secreții, excremente și echipamente sau suprafețe cunoscute și necunoscute contaminate. Igiena mâinilor va fi efectuată după manipularea sângelui, a fluidelor corporale, a secrețiilor, a excrețiilor și a obiectelor contaminate; între contactele cu diferiți pacienți; între sarcinile și procedurile efectuate asupra aceluiași pacient pentru a preveni contaminarea încrucișată între diferite zone ale corpului; imediat după îndepărtarea mănușilor.

Se va folosi un săpun antimicrobian, sau un agent antiseptic fără apă. Mediul spitalicesc este un bun cadru pentru comunicarea privind igiena personală, cum ar fi informarea vizitatorilor și a publicului larg cu privire la regulile de igienă, cum ar fi spălarea mâinilor.

Utilizarea echipamentului individual de protecție

Utilizarea echipamentului individual de protecție asigură o barieră fizică între microorganisme și purtător. Acesta oferă protecție, ajutând la prevenirea contaminării microorganismelor cu: mâini, ochi, îmbrăcăminte, păr și încălțăminte; transmiterea acestora la alți pacienți și la personal. Echipamentul individual de protecție include: mănuși; echipament de protecție a ochilor (ochelari de protecție, viziere); mască; halat; învelitori de pantofi.

Igienizarea mediului și a suprafețelor

Curățenia de rutină este importantă pentru a asigura un mediu curat și fără praf. De obicei, există multe microorganisme prezente în murdăria vizibilă, iar curățenia de rutină ajută la eliminarea acestei murdării. Zonele administrative și de birouri care nu au contact cu pacienții necesită o curățenie domestică normală. Cele mai multe zone de îngrijire a pacienților trebuie curățate cu mopul umed. Nu se recomandă măturarea uscată. Utilizarea unei soluții neutre de detergent îmbunătățește calitatea curățeniei. DLINTENSIV® – Detergent dezinfectant concentrat

Apa caldă (80°C) este un produs de curățare a mediului util și eficient. Nu se recomandă testarea bacteriologică a mediului înconjurător, cu excepția cazului în care se caută o sursă potențială a unui focar. Orice zonă vizibil contaminată cu sânge sau fluide corporale trebuie curățată imediat. Camerele de izolare și alte zone în care se află pacienți cu infecții transmisibile cunoscute trebuie curățate cu o soluție detergentă/dezinfectantă cel puțin o dată pe zi. Toate suprafețele orizontale și toate zonele de toaletă trebuie curățate zilnic. GLUTACIDE® – Dezinfectant concentrat

Dezinfectarea instrumentarului și a echipamentului medical

Riscul de transfer al infecției de la instrumente și echipamente depinde de următorii factori:

  1. prezența microorganismelor, numărul și virulența acestor organisme;
  2. tipul de procedură care va fi efectuată; invazivă sau neinvazivă;
  3. locul corpului unde va fi utilizat instrumentul/și/sau echipamentul; penetrează mucoasa sau este utilizat pe pielea intactă.

Clasificarea riscului de transmitere a infecției prin instrumente și echipamente a fost numită „Clasificarea Spalding”. Riscul de transmitere este clasificat în funcție de locul în care urmează să fie utilizat instrumentul. Locurile de contact pentru instrumente pot fi clasificate ca fiind critice, semicritice sau necritice.

Orice instrument sau echipament care intră într-o parte sterilă a corpului trebuie să fie sterilizat. În cazul în care instrumentul sau echipamentul va intra în contact cu membranele mucoase sau cu pielea nu în contact, acesta trebuie să fi fost supus unei dezinfecții de nivel înalt, iar în cazul în care va exista un contact cu pielea în contact, trebuie utilizat un nivel scăzut de dezinfecție sau de curățare. OXOKLIN – Dezinfectant de nivel înalt

Curățare, dezinfectare și sterilizare

Înainte de orice reprelucrare pentru a obține dezinfecția sau sterilitatea, toate instrumentele și echipamentele trebuie să fie curățate. Dacă nu sunt curățate corespunzător, materiile organice pot împiedica contactul dezinfectantului sau sterilizantului cu instrumentul/echipamentul și pot, de asemenea, să se lege și să inactiveze activitatea chimică a dezinfectantului.

Dacă un instrument/echipament nu poate fi curățat, atunci nu poate fi nici sterilizat sau dezinfectat. După ce un instrument a fost utilizat, înainte de a se usca, trebuie spălat pentru a îndepărta orice murdărie grosieră. În această etapă, este indicat să se folosească detergent și apă. KLINOZYME – Detergent trienzimatic concentrat

Dezinfectare elimină microorganismele fără a le steriliza complet. Dezinfectarea este utilizată pentru a distruge organismele prezente pe instrumentele delicate sau sensibile la căldură care nu pot fi sterilizate sau atunci când nu sunt disponibile articole de unică folosință. Dezinfectarea nu este un proces de sterilizare și nu trebuie să fie folosită ca un substitut convenabil pentru sterilizare.

  1. Dezinfectarea termică (pasteurizare)

Dacă un instrument poate rezista la procesul de căldură și umiditate și nu este necesar să fie steril, atunci dezinfecția termică este adecvată. Prin utilizarea căldurii și a apei la temperaturi și timpi care distrug agenții patogeni și vegetativi, aceasta este o metodă foarte eficientă de dezinfecție.

  1. Dezinfectarea chimică

Performanța dezinfectanților chimici depinde de o serie de factori, printre care: temperatura, timpul de contact, concentrația, pH-ul, prezența materiei organice sau anorganice și apoi numărul și rezistența încărcăturii biologice inițiale de pe o suprafață. GLUTANOL® – Dezinfectant pentru suprafețe și instrumentar

Dezinfectanții pentru instrumente sunt clasificați ca fiind de nivel înalt, intermediar sau scăzut. Atunci când sunt utilizați în conformitate cu instrucțiunile producătorului, dezinfectanții se vor încadra într-unul dintre aceste niveluri. PEROKLIN® – Dezinfectant pe bază de peroxid de hidrogen

Nu există un singur dezinfectant ideal. Diferite calități de dezinfectanți sunt utilizate în scopuri diferite. Numai dezinfectanții profesionali pentru instrumente sunt potriviți pentru a fi utilizați pe instrumente și echipamente medicale. Dezinfectanții de uz casnic nu trebuie utilizați pe instrumente, aceștia fiind potriviți numai pentru scopuri de mediu.

Sterilizarea reprezintă etapa de distrugere a tuturor microorganismelor și poate fi realizată prin metode fizice sau chimice. Sterilizarea este necesară pentru dispozitivele medicale care pătrund în locurile sterile ale corpului. Curățarea pentru a îndepărta murdăria vizibilă din echipamentele reutilizabile trebuie să preceadă sterilizarea. Toate materialele trebuie să fie împachetate înainte de sterilizare. Numai materialele sterilizate învelite/ambalate trebuie să fie descrise ca fiind sterile. Înainte ca orice instrument sau echipament să fie supus procesului de sterilizare cu abur, trebuie verificate următoarele:

  1. să se asigure că instrumentul poate rezista procesului (de exemplu, abur sub presiune);
  2. să se asigure că instrumentul a fost curățat în mod corespunzător;
  3. să se asigure că instrumentul nu necesită un tratament special;
  4. să se asigure că se păstrează înregistrări privind sterilizarea și trasabilitatea instrumentului.

Sursa: http://www.mtpinnacle.com/pdfs/who-practical-guide-infection-cont.pdf