Cancerul poate fi o boală letală, iar cancerul pancreatic este unul dintre cele mai severe tipuri. Cancerul pancreatic are o rată scăzută de supraviețuire la cinci ani. Este adesea dificil de tratat dacă intervenția chirurgicală nu este o opțiune. Cercetătorii lucrează pentru a înțelege cum funcționează cancerul pancreatic pentru a dezvolta metode de tratament mai eficiente.

Un studiu publicat în NatureTrusted Source a constatat că dezactivarea genei specifice GREM1 duce la o răspândire mai mare a cancerului pancreatic. Dar reactivarea genei poate duce la o răspândire redusă a cancerului pancreatic. Descoperirea ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente pentru cancerul pancreatic.

Cancerul pancreatic este un tip sever de cancer care afectează pancreasul. Pancreasul este un organ esențial pentru digestie și pentru reglarea glicemiei de către organism. Societatea Americană de Cancer conchide că poate fi dificil pentru medici să găsească și să diagnosticheze precoce cancerul pancreatic. Adesea, oamenii nu au simptome decât după ce cancerul s-a răspândit.

Cancerul pancreatic are o rată scăzută de supraviețuire la cinci ani de 11% în toate etapele. Cu toate acestea, rata de supraviețuire la cinci ani este de aproximativ 42% atunci când tumora este încă localizată și nu s-a răspândit în alte zone. Uneori, o intervenție chirurgicală poate îndepărta tumora, iar alteori îngrijirea este mai susținătoare și se concentrează pe prelungirea vieții.

„Cancerul de pancreas este adesea diagnosticat în stadii avansate, când apar simptome de cancer, cum ar fi pierderea în greutate, durerea abdominală sau icterul (îngălbenirea ochilor). Pentru majoritatea pacienților diagnosticați, acesta nu este vindecabil și foarte grav. Pentru cei cu stadii incipiente ale cancerului de pancreas, intervenția chirurgicală și modalitățile de radiație cu sau fără chimioterapie sunt opțiuni de management. Pentru cei cu boală mai avansată, de obicei, este prescrisă chimioterapie intensivă pentru o perioadă nedeterminată”, a explicat pentru Medical News Today, Dr. Arif Kamal, Societatea Americană de Cancer.

Deoarece cancerul pancreatic poate fi dificil de detectat și tratat devreme, un domeniu de interes este modul de a preveni răspândirea cancerului pancreatic la alte organe.

 

GREM1 și cancerul pancreatic

Cercetătorii din acest studiu au examinat influența unei anumite gene asupra răspândirii cancerului pancreatic. Au folosit șoareci și organoizi în cercetările lor. Organoizii sunt organe crescute sintetic și simplificate.

Ei au analizat cel mai frecvent tip de cancer pancreatic: adenocarcinomul ductal pancreatic (PDAC). Pe măsură ce acest cancer se răspândește, trece de la un anumit tip numit epitelial la un alt tip numit mezenchimal. Această schimbare afectează agresivitatea cancerului pancreatic și eficacitatea medicamentelor.

Ei au descoperit că o genă specifică, GREM1, a fost esențială pentru a menține cancerul pancreatic în starea epitelială, mai stabilă, față de starea mezenchimală, mai periculoasă. Ei au remarcat că printre șoarecii cu cancer pancreatic, când au îndepărtat GREM1, cancerul a trecut de la starea epitelială la starea mezenchimală în câteva zile.

Cercetătorii au descoperit că cancerul pancreatic a metastazat la ficat la 90% dintre șoarecii cărora li s-a îndepărtat GREM1. Prin comparație, metastazele hepatice au fost observate doar la 15% dintre șoarecii cu GREM1 standard („de tip sălbatic”).

În schimb, atunci când șoarecilor li s-a activat gena GREM1, cancerul a revenit la starea epitelială. Descoperirile sugerează că această genă joacă un rol cheie în reglarea dacă cancerul pancreatic se răspândește sau nu în restul corpului și devine mai periculos.

”Mesajul principal al studiului nostru este, în opinia mea, că este posibil să se transforme un cancer pancreatic agresiv într-o formă tratabilă. Am făcut acest lucru pornind și dezactivând o anumită genă, GREM1. Cercetările viitoare ar trebui să identifice medicamente care sunt capabile să imite ceea ce face această proteină și să transforme tumora într-o formă mai puțin agresivă, care apoi ar putea fi tratată mai bine”, aspus autorul studiului, profesorul Axel Brehens.

Datele colectate de cercetători în acest studiu sunt benefice, dar limitate. De exemplu, au folosit modele de șoarece și organoizi, astfel încât traducerea datelor la om este limitată. Cu toate acestea, țintirea acestei gene poate fi esențială în dezvoltarea unor tratamente viitoare pentru pacienții cu cancer pancreatic.

Va mai trece timp pentru ca aceste date să se transforme în opțiuni de tratament, dar dr. Kamal a fost optimist. „Acest studiu demonstrează celulele unice care alcătuiesc cancerul de pancreas și aduce informații suplimentare care să contribuie la  înțelegerea noastră despre modul în care posibilele variații pot duce la regimuri de tratament mai bune”, a spus el.

Datorită ratei limitate de supraviețuire a cancerului pancreatic, acest studiu contribuie la o înțelegere tot mai mare a acestui cancer și a naturii sale agresive. Pe măsură ce informațiile din acest domeniu cresc, sperăm că vor duce la rate de supraviețuire mai mari în rândul pacienților cu cancer pancreatic.

 

Sursa: Medicalnewstoday.com