cc_iliescu_institut.jpgAfirmă Prof. Univ. Dr. Cezar Eugen Macarie, medic primar cardiolog, manager
al Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C.
Iliescu” Bucureşti, într-un interviu acordat în exclusivitate Portalului
Naţional www.MedicalManager.ro.

Acesta vorbeşte atât despre principalele dificultăţi de ordin
financiar-administrativ pe care le întâmpină un manager de spital din
România, cât şi despre măsurile de eficientizare a bugetului luate în
contextul economic actual.

– Domnule dr. Cezar Eugen Macarie, sunteţi manager al Institutului de
Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu” de aproximativ
5 ani. Care consideraţi că sunt cele mai importante îmbunătăţiri pe care
le-aţi adus, până în prezent, acestei instituţii medicale de prestigiu?

– Principalele îmbunătăţiri pe care le-am adus Institutului de Urgenţă
pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu” sunt crearea unui
compartiment modern de primiri urgenţe cardiovasculare, a unui departament
pentru spitalizarea de zi care realizează anual cca. 30.000 de spitalizări,
precum şi retehnologizarea în cea mai mare parte a platourilor tehnice ale
institutului. De asemenea, am realizat cu sprijinul financiar al
Ministerului Sănătăţii reparaţii capitale şi modernizări în proportie de 90%
a spaţiilor de spitalizare, precum şi reamenajarea şi modernizarea unor
departamente şi secţii implicate în asigurarea urgenţelor cardiovasculare
majore din toată ţară, în regim de 24/24. Amenajarea blocului operator
pentru urgenţele vasculare majore unic în toată ţara şi optimizarea
circuitelor funcţionale în interiorul instituţiei astfel încât să crească
randamentul şi eficienţa activităţii medicale sunt alte două mari realizări
din aceşti ani. La acestea se pot adăuga extinderea informatizării în toate
compartimentele medicale şi tehnico-administrative în aşa fel încât întreaga
activitate a institutului este informatizată şi, poate că nu în ultimul
rând, crearea unui echipe manageriale în care fiecare membru al grupului îşi
asumă responsabilităţi concrete pentru îndeplinirea misiunilor instituţiei.

– Care sunt principalele dificultăţi de ordin
financiar-administrativ cu care se confruntă Institutul de Cardiologie
„Prof. Dr. C.C. Iliescu” în contextul economic actual?

– În opinia mea, principalele dificultăţi pe care le întâmpinăm în
prezent sunt birocraţia stufoasă şi adesea contradictorie şi inutilă,
lacunele legislaţiei din domeniul achiziţiei publice – în special cele
legate de responsabilitatea furnizorilor care au câştigat licitaţiile, dar
care nu onorează cererile de livrare a produselor, ducând la refacerea
procedurilor de relicitare, care şi aşa sunt greoaie şi consumatoare de
timp. Alte probleme în acest sens sunt constituite de discontinuităţile în
aprovizionarea cu materiale şi medicamente şi nu numai, necesare activităţii
zilnice, datorită tocmai acestor disfuncţionalităţi din sistemul de
achiziţii. Insuficienţa resurselor financiare adoptate în acord cu cerinţele
practicii, în special, întârzierea în furnizarea banilor din cadrul
programelor de sănătate în patologia cardiovasculară, creează şi ea mari
dificultăţi în relaţia cu furnizorii. De altfel, managerii nu dispun de
pârghii legale eficiente care să le permită realizarea obligaţiilor asumate
de instituţia pe care o conduc în cadrul contractului de management.
Managerii au doar obligaţii şi responsabilităţi! Cum se realizează
ele?…Prin persuasiune şi diplomaţie! Este insuficient!

– Ştim cu toţii că spitalele din România resimt din plin criza
economică, iar managerii fac faţă cu greu lipsei de bani. Cum reuşiţi
dumneavoastră să gestionaţi în mod eficient bugetul alocat instituţiei pe
care o conduceţi? Ce măsuri de austeritate aţi luat în acest sens?

– Eu sunt adeptul unei construcţii bugetare echilibrate, realiste,
axate pe acoperirea financiară a misiunilor strategice ale institutului. În
instituţia pe care o conduc, creşterea veniturilor proprii are loc prin
diversificarea serviciilor de sănătate acordate şi, nu în ultimul rând, prin
programe de cercetare interne şi internaţionale. Institutul nostru are ca
cea de-a treia sursă de finanţare resursele oferite din activitatea de
cercetare ştiinţifică. Optimizarea cheltuielilor prin scurtarea perioadei de
spitalizare, tehnicizarea acordării îngrijirilor medicale, crearea de
tehnologii medicale (protocoale interne) care să asigure în cel mai scurt
timp rezolvarea eficientă cu tehnicitate înaltă şi suportabilă financiar a
nevoilor de sănătate ale clientelei noastre sunt alte măsuri la care am
recurs pentru eficientizarea bugetului. Monitorizarea zilnică a dinamicii
internărilor şi externărilor, monitorizarea săptămânală a cheltuielilor pe
principalele zone de activitate medicala este o altă măsură menită să creeze
o mobilitate a redistribuirii forţelor şi mjiloacelor spre zonele cele mai
solicitate şi mai productive. Am recurs, de asemenea, la o politică de
personal în care s-a urmărit nu un personal numeros, ci calificat şi bine
instruit, căruia să i se asigure toate drepturile salariale permise de lege,
încadrându-ne în felul acesta într-un procent rezonabil al cheltuielilor de
personal (40% din bugetul instituţiei). Pentru gestionarea cât mai eficientă
a bugetului unui spital cred că este nevoie de tenacitate în aplicarea
câtorva principii simple de gândire economică: „Cât costă activitatea x”?;
„Avem bani?”; „Cine plăteşte?”. Nu poţi cheltui mai mult decât produci! Dar
nu există management fără resurse! Referitor la măsurile de austeritate
ordonate prin lege de reducere a cheltuielilor cu 20% pentru activităţile
vizate de lege ele trebuie aplicate. Cred că acestea vor crea evident
constrângeri de ordin funcţional pe care va trebui să le rezolvăm.

– Ce părere aveţi despre proiectul descentralizării spitalelor
din România? Credeţi că este aceasta o soluţie pentru a scoate spitalele din
starea de criză în care se află?

– Proiectul este foarte bun. Nu ştiu dacă momentul aplicării într-o
perioadă de depresie economică este cel mai bine ales. În ceea ce priveşte
ideea că descentralizarea ar fi o soluţie pentru scoaterea spitalelor din
criză, cred că este una iluzorie.

– Numărul cardiacilor din rândul românilor este cu adevărat
îngrijorător. Ne puteţi da, de pildă, un număr estimativ al pacienţilor care
sunt trataţi într-un an la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare
„Prof. Dr. C. C. Iliescu”? Care sunt afecţiunile cardiace cel mai des
întâlnite în rândul românilor?

– Noi îngrijim anual un număr de 14.000-14.500 de pacienţi prin
internarea obişnuită, standard şi peste 30.000 prin spitalizarea de zi. Cele
mai frecvente boli de care suferă romanii şi pe care noi le îngrijim în
institutul nostru sunt bolile coronariere şi, în special, infarctul
miocardic acut şi consecinţele sale, insuficienţa cardiacă, bolile
valvulare, bolile aterotrombotice ale vaselor periferice, aritmiile cardiace
şi bolile congenitale ale adultului.

– Am remarcat că instituţia la conducerea căreia vă aflaţi
beneficiază de un site foarte bine pus la punct din punct de vedere
informativ. Cât de important credeţi că este acest lucru astăzi pentru un
institut medical?

– Este un site care poate fi şi mai bine pus la punct şi ne străduim
să facem lucrul acesta pentru că el este o interfaţă pe care noi o adresăm
atât instituţiilor sanitare, cât şi oamenilor, fie că sunt pacienţi sau
oameni sănătoşi care vor să se informeze asupra activităţii unei instituţii
binecunoscute. Şi, de asemenea, pe lângă aspectul acesta de „reclamă”, cred
că a informa asupra aspectelor economice şi financiare ale instituţiei în
condiţiile zilelor noastre este un act normal.