În ciuda progreselor realizate de medicina modernă în diagnosticarea, tratarea şi vindecarea bolilor cu transmitere sexuală (BTS), incidenţa acestora în momentul de faţă se menţine ridicată. Experţii estimează ca peste 1 milion de persoane se infectează zilnic cu orice tip de BTS; dintre acestea, peste 60% sunt persoane cu vârsta sub 25 de ani. Până în 1999, în lume erau înregistrate 340 de milioane de noi cazuri de sifilis, gonoree, trichomoniază.
Colul uterin are rolul unei bariere între flora bacteriană vaginală şi mediul steril endometrial şi endotubar. Mucusul cervical constituie nu numai o barieră fizică, ci mai ales un obstacol bacteriostatic, la acest nivel izolându-se anticorpi şi celule inflamatorii. A fost dovedit tropismul pentru epiteliul columnar al endocolului a unor germeni (N. gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis) consideraţi agenţi patogeni ai endocervicitelor. Importanţa acestor infecţii constă în posibilitatea evolutivă, de cele mai multe ori silenţioasă, spre boală inflamatorie pelvină cu sechelele bine cunoscute: infertilitate, sarcină ectopica şi sindromul algic pelvin.
Infecţia cu Chlamydia trachomatis reprezintă o cauză majoră a infertilităţii. La femeie, Chlamydia se cantonează la nivel uretral, putând da un sindrom uretral, la nivelul endocolului (endocervicita) sau ascensionează, de obicei silenţios, la nivelul endosalpinxului. La acest nivel, infecţia se poate manifesta ca boală inflamatorie pelvină acută sau cronică, practic mută clinic (în contextul unei infertilităţi). Infecţia cu Neisseria gonorrhoeae, se transmite în principal prin contact sexual, frecvent este asimptomatică (infecţia endocervicală asimptomatică în >80% din cazuri), cronică, cu potenţial de reactivare la menstră; uneori simptomele sunt predominant urinare.
Infecţiile cu Mycoplasma hominis şi M. genitallium şi Ureaplasma urealyticum, ce aparţin florei comensuale a tractului genital inferior la femeia activă sexual sunt de asemenea frecvente. Mecanismul prin care devin patogene nu este bine definit, dar viaţa sexuală dezordonată, promiscuitatea, nivelul socio-economic scăzut par a fi factori favorizanţi. Infecţiile cronice sau incorect tratate sunt incriminate ca factor de infertilitate feminină. Pe parcursul sarcinii, mycoplasmele pot favoriza corioamniotitelor, fiind incriminate în patogenia ameninţărilor de avort sau naştere prematură.
Infecţia genitală cu virusurile papiloma umane (HPV) este cea mai comună afecţiune cu transmitere sexuală. Se consideră că circa 80-85% din persoanele active sexual achizitionează o infecţie genitală cu HPV dar la marea majoritate (peste 80%) este tranzitorie, clearance-ul apărând în 1-2 ani. Datele epidemiologice, susţinute de cercetări experimentale la nivel molecular, au confirmat fară dubiu că infecţia persistentă cu virusurile papiloma umane (HPV) de risc inalt, constituie agentul etiologic al cancerului cervical. Prevalenţa HPV este ridicată la femeile tinere, active sexual, vârful fiind notat între 20-24 ani. Dacă pe locul 2 se situează grupa de vârstă 15-19 ani, după 30 de ani prevalenţa scade fie datorită reducerii expunerii (scade numarul de parteneri), fie datorită factorilor de protecţie maturaţionali (descreşte ectopia, iar zona vulnerabilă de transformare regresează cu vârsta). Cancerul cervical este cel mai bun exemplu de malignitate umană cu etiologie virală dovedită. Datele care leagă infecţia genitală cu HPV de epidemiologia şi patogenia cancerului cervical sunt convingatoare, astfel circa 90% din riscul pentru neoplazia cervicală este atribuit HPV. Genotipurile virale sunt clasificate din punct de vedere al potenţialului oncogen în genotipuri de risc crescut (16, 18, 31, 33, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68) şi risc scăzut (6, 11, 42, 43, 44). În cadrul tipurilor oncogene de HPV tipul 16 determină peste 50% din cazurile de cancer cervical, iar tipul 18 este implicat în 10-20% din cazuri. În contextul introducerii în anul 2007 a vaccinului anti-HPV este de presupus că dimensiunea acestei infecţii genitale va putea fi limitată. Deoarece vaccinul este tetravalent şi conferă imunitate împotriva a 4 genotipuri, numai două de risc crescut (16 şi 18), necesitatea monitorizării infecţiei genitale rămâne o preocupare constantă. Pe de altă parte, numeroase femei sunt deja infectate şi necesitatea monitorizării lor persistă.
Date din literatura de specialitate confirmă faptul că infecţia cu HPV de risc inalt nu este suficientă pentru patogeneza cancerului cervical, fiind necesare câteva condiţii complementare. Acest lucru poate fi demonstrat şi de faptul ca la femeile tinere, cu status imunitar bun, infecţia cu HPV este frecvent intâlnită, dar se vindecă spontan. Cauzele pentru care anumite infecţii sunt persistente pot fi dependente de variaţiile inter-individuale ale capacităţii de a da un răspuns imun adecvat, precum si de prezenţa unor eventuale infecţii bacteriene asociate care pot genera un răspuns inflamator amplificat.
Adresă: Str. Doamna Ghica nr. 135, sector 2, Bucureşti
Telefon: 021.240.0101
Mobil: 0729.010.109
