În ultimii ani tratamentele pentru hemofilie au înregistrat progrese mari. Pe baza beneficiilor cunoscute pentru sănătate, persoanele cu hemofilie (PWH) sunt în prezent încurajate să se facă, în mod regulat, mișcare și exerciții fizice.
Activitatea fizică la persoanele cu hemofilie este multifactorială (condiționată de mulți factori) și mulți pacienți au încă acces limitat la îngrijire adecvată.
În trecut, persoanele cu hemofilie (PWH) nu au fost susținute să ducă un stil de viață activ din punct de vedere fizic, din cauza riscului asociat crescut de sângerare, dar în prezent sunt încurajați să participe la activități fizice regulate, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Au existat progrese semnificative în tratamentul hemofiliei în ultimii ani, cu mai multe produse cu durata de înjumătățire extinsă acum disponibile și terapii care nu sunt de înlocuire. Terapia genică este, de asemenea, în stadiu avansat de dezvoltare pentru cei cu hemofilie severă și recent i s-a acordat aprobarea condiționată de comercializare în Uniunea Europeană pentru cei cu hemofilie A severă fără inhibitori.
pentru cei cu hemofilie problemele musculo-scheletice comorbide există pe un spectru de la minim la foarte ridicat, în funcție de vârstă, accesul anterior și actual la asistență medicală și stilul de viață. Respectarea strictă a profilaxiei continue în hemofilia severă este încă necesară pentru a evita deteriorarea stării articulațiilor în ciuda ratelor scăzute de sângerare și pentru a permite niveluri mai ridicate de activitate fizică cu risc minim de sângerare.
Inactivitatea fizică este considerată al patrulea principal factor de risc pentru mortalitatea de orice cauză și o problemă majoră de sănătate publică.
Sângerările, durerea, artropatia și teama de noi sângerări pot determina persoanele cu hemofilie să rămână prinși într-un cerc vicios de inactivitate: activitatea fizică redusă poate duce la creșterea în greutate și la creșterea sarcinii articulațiilor, urmate de sângerări suplimentare și probleme de mobilitate.
Inactivitatea fizică este o problemă globală de sănătate publică și, pe lângă barierele generale în calea faptului că PWH activează fizic, se confruntă cu unele provocări unice. Medicii trebuie să fie capabili să sprijine pacienții și sa îi încurajeze să adopte un stil de viată activ, să le ofere sfaturi și sprijin individualizate.
Material preluat și tradus de pe Onlinelibrary.wiley.com.
Studiul integral pe https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1111/hae.14641.
