O analiză de Conf. Univ. Dr. Mihai-Bogdan PETRISOR despre impactul taxei clawback în buget, evoluția structurii veniturilor totale și finanțarea programelor farmaceutice din taxa clawback.
Taxa clawback a fost și rămâne un subiect fierbinte de discuții între stat și deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Primii invocă un control mai bun al utilizării fondurilor destinate medicamentelor, dar și finanțarea acestui fond, iar deținătorii de autorizații în mod evident invocă o presiune fiscală suplimentară. Prezentul articol dorește să ofere un punct diferit de analiză pornind de această dată de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) gestionat de CNAS și impactul taxei clawback la constituirea acestuia.
Sursa: prelucrare proprie după date furnizate de CNAS – http://www.cnas.ro/page/buget-cnas.html
Bugetul gestionat de CNAS s-a dublat
Primele date ne oferă o imagine îmbucurătoare în privința bugetului gestionat de CNAS. În numai 6 ani bugetul gestionat de CNAS aproape s-a dublat ajungând la aproape 40 mld lei la nivelul anului 2019.
Foarte rapid aruncăm un ochi la cheltuieli destinate Produselor farmaceutice, materiale sanitare specifice și dispozitive medicale și constatăm o creștere nesemnificativă (de la aproape 10 mld lei 2014 la 12,9 mld lei în 2019) comparativ cu dublarea bugetului în ansamblu. Acest lucru creeaza oportunitatea unei viitoare cercetări pe cheltuieli în bugetul CNAS pentru a înțelege mai bine unde anume s-au absorbit cele 20 mld lei suplimentare în 2019 față de anul 2014.
În continuarea analizei am urmărit evoluția structurii veniturilor totale în FNUASS. După cum era de așteptat, componenta de bază care asigură constituirea fondului gestionat de CNAS este reprezentată de contribuțiile asiguraților.
Sursa: prelucrare proprie după date furnizate de CNAS – http://www.cnas.ro/page/buget-cnas.html
Anul 2014 relevă ca sursa secundară de constituie a FNUASS subvențiile (în principal Bugetul de stat) și pe locul trei alte impozite și taxe (taxa clawback). Anul 2019 ne oferă o surpriză care este de natură să susțină plângerile deținătorilor de autorizații. Locul doi ca sursă de finațare în total buget CNAS devine taxa clawback iar pe locul trei subvențiile.
2014 | 2019 | |
Taxa clawback | 1,49 mld lei | 3,63 mld lei |
Subventii (in principal BS) | 3,91 mld lei | 1,82 mld lei |
Sursa: prelucrare proprie dupa date furnizate de CNAS – http://www.cnas.ro/page/buget-cnas.html
Datele prezentate în tabel oferă o imagine relevantă, și anume că în doar cei 6 ani cele două surse de finanțare au făcut schimb atât de locuri, dar și ca volum de participare. Pentru stat acest lucru înseamnă o scădere de presiune pe bugetul de stat, dar pentru deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor semnifică o dublare îngrijorătoare a contribuțiilor din taxa clawback. În mod evident acest aspect este de natură să ofere sprijin întrebărilor precum: Oare nu se face rabat la calitate când costurile producției cresc nejustificat? Oare nu se va renunța la livrarea pe piață a unor produse care nu suportă o astfel de taxare? Oare nu suntem noi cetățenii principalii pierzători? Răspunsuri au fost deja oferite în o serie de articole de specialitate și probabil vor mai exista.
Sursa: prelucrare proprie dupa date furnizate de CNAS – http://www.cnas.ro/page/buget-cnas.html
Datele din figura anterioară susțin cele spuse și prezintă aportul consistent al taxei clawback (9% din total venituri FNUASS) la bugetul gestionat de CNAS.
Analiza prezentă se continuă firesc prin defalcarea privind sursele de finanțare la programul Produse farmaceutice, materiale sanitare specifice și dispozitive medicale. Analiza pune în evidență aportul taxei clawback la acest fond specific în raport cu restul surselor de finanțare.
Sursa: prelucrare proprie dupa date furnizate de CNAS – http://www.cnas.ro/page/buget-cnas.html
Nu mică ne este mirarea când constatăm creșterea ponderii taxei clawback la finanțarea bugetului pentru produse farmaceutice de la puțin peste 10% (2014) la aproape 30% (2019). Suplimentar, dacă facem mențiunea că strict pentru fonduri de medicamente (cu și fără contributie și pentru bolile cronice) bugetul este puțin peste 10 mld lei, atunci ponderea finanțării acestui program gestionat de CNAS este de 33,6% din taxa clawback (2019).
Sursa: prelucrare proprie dupa date furnizate de CNAS – http://www.cnas.ro/page/buget-cnas.html
Birocrația teribilă sufocă programul de medicamente
Da, știm ideea generală și anume percepția că industria farma are bani. Cu toate acestea este prea mult să finanțezi o treime din programul de medicamente la nivel național, chiar și pentru o astfel de industrie. Mai interesant este că acești bani ajung apoi tot în segmentul farma, pentru ca mai apoi iar o treime să plece sub formă de taxa clawback în bugetul CNAS. Pe o treime din bugetul pentru programul pe medicamente identificăm o birocratie teribilă și intrebam cui folosește: deținătorii de autorizații fac declarații și le depun la ANAF; acesta le verifică și controlează corectitudinea; se efectuează plățile în trezorerie; banii din trezorerie sunt directionați în fondul gestionat de CNAS; de aici aceștia sunt direcționați către farmacii, spitale care decontează medicamente; farmaciile și spitalele plătesc medicamentele cumpărate de la distribuitori; distribuitorii achită medicamentele luate de la deținătorii de autorizații/producători; iar de aici o luăm de la capăt. Și sigur s-au mai omis ceva pași.
Constatăm că bugetul CNAS s-a dublat în 6 ani dar programul pentru medicamente nu a înregistrat o creștere pe măsura. Acest lucru este de natură să ofere perspectiva analizei cheltuielilor din bugetul CNAS în raport cu oportunitatea menținerii taxei clawback. În mod evident analiza va ține seama de contextul actual în care un număr mare de persoane au intrat în somaj iar din perspectiva statului fiecare ban va conta pe viitor.
Mihai-Bogdan PETRIȘOR este conferențiar universitar doctor la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași și membru al Asociației Române de Științe Regionale. Este absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor și al Facultății de Drept din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Activitatea didactică se adresează studenților de la Specializarea Administrație publică și celor de la Specializarea Finanțe-Banci din cadrul FEAA, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat.