În biologia structurală, unele molecule sunt atât de neobișnuite încât pot fi capturate doar cu un set unic de instrumente. O echipă de cercetare multi-instituțională condusă de oamenii de știință de la Institutul Salk a definit modul în care anticorpii pot recunoaște un compus numit fosfoistidină – o moleculă extrem de instabilă care s-a dovedit că joacă un rol central în unele forme de cancer, cum ar fi cancerul de ficat și de sân și neuroblastomul.

Aceste perspective nu numai că au determinat cercetătorii în direcția unor studii mai avansate despre fosfoistidină și rolul său potențial în cancer, dar vor permite, de asemenea, oamenilor de știință să manipuleze forma și structura atomică a siturilor de legare a anticorpilor, pentru a proiecta anticorpi din ce în ce mai eficienți în viitor. Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences din 5 februarie.

„Suntem încântați că aceste noi structuri de anticorpi dezvăluie principii noi de legare a antigenului. Acum putem reproiecta acești anticorpi și le putem proiecta proprietățile pentru a îi face mai eficienți”, spune Tony Hunter, președintele Renato Dulbecco și profesorul Societății Americane a Cancerului la Salk și autor principal al articolului. ”Această lucrare poate oferi un punct de plecare altor oameni de știință preocupați de anticorpii fosfoistidinici care se potrivesc mai bine scopurilor lor de cercetare.”

Aminoacizii sunt uniți în secvențe precise pentru a forma proteine, iar mai mulți dintre ei pot suferi transformări chimice care pot schimba activitatea proteinelor în bine sau în rău. O astfel de transformare este un proces numit fosforilare, când un compus numit fosfat este adăugat la un aminoacid, schimbându-i forma și sarcina. Anterior, Hunter a arătat că fosforilarea pe aminoacizi tirozină poate conduce la progresia cancerului, o descoperire care a dus la numeroase medicamente anticanceroase. Mai recent, Hunter și-a îndreptat atenția asupra fosforilării aminoacidului histidină (care creează fosfoistidină), suspectând că procesul ar putea juca și un rol în boala umană.

 

 

Continuarea materialului pe platforma specializata Hepat.ro