Este bine cunoscut faptul că utilizarea excesivă a antibioticelor duce la dezvoltarea bacteriilor rezistente. Mai puțin este că utilizarea dezinfectanților precum înălbitorul contribuie și la apariția rezistenței la antibiotice.
Rezistența microorganismelor la antibiotice este una dintre principalele probleme de sănătate publică ale secolului 21. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), rezistența bacteriană la antibiotice este una dintre cele mai grave amenințări la adresa sănătății globale. Specialiștii menționează chiar o amenințare de catastrofă la același nivel cu terorismul și schimbările climatice. Am putea fi pe punctul de a trăi într-o eră „post-antibiotică”, în care o rană mică și infecțiile comune ar putea fi fatale.
Rezistența la antibiotice provoacă deja 700.000 de decese în fiecare an la nivel mondial (inclusiv 25.000 în Europa), iar numărul victimelor ar putea ajunge la 10 milioane pe an în 2050 dacă tendințele actuale continuă. Această problemă nu cruță nicio o societate.
Dezinfectanți medicali profesionali
Utilizarea excesivă a antibioticelor promovează dezvoltarea bacteriilor rezistente
Dezvoltarea rezistenței la antibiotice este puternic favorizată de prescrierea excesivă sau utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor, cum ar fi întreruperea prematură a tratamentului sau administrarea inutilă, mai ales în cazul unei infecții virale. La nivel european, planurile guvernamentale și-au concentrat acțiunile în principal pe reducerea consumului și utilizarea corectă a antibioticelor: cele necesare, atunci când este nevoie.
În sănătatea umană, rezultatele acestor acțiuni sunt mixte. Dacă consumul de antibiotice a scăzut semnificativ la începutul anilor 2000, s-a stabilizat apoi în anii 2010. De exemplu, Franța este și astăzi printre țările cu cel mai mare consum din Europa, cu 728 de tone de antibiotice vândute în 2018. În ceea ce privește medicina veterinară, pe de altă parte, rezultatele sunt mult mai bune. Sub efectul mobilizării profesioniștilor al evoluției reglementărilor, vânzările de antibiotice au crescut de la 910 tone în 2011 la 471 tone în 2018, adică o scădere de 48% în 7 ani.
Utilizarea neconformă a dezinfectanților contribuie la dezvoltarea bacteriilor rezistente la antibiotice
1. Rezistenta încrucișată între dezinfectanși și antibiotice
În mod paradoxal, antibioticele nu sunt singurele responsabile pentru dezvoltarea rezistenței la antibiotice. Începând cu anii 1980, atenția oamenilor de știință s-a concentrat și pe produsele fitosanitare (pesticide), conservanții antibacterieni, antisepticele și dezinfectanții. Dar care este relația dintre aceste produse și rezistența la antibiotice?
Toate aceste produse, precum antibioticele, au o acțiune „biocidă”, adică conțin una sau mai multe substanțe active destinate să distrugă, să respingă sau să facă inofensive organismele dăunătoare, cum ar fi bacteriile, virușii, insectele sau plantele. Cu toate acestea, mecanismele de apărare ale bacteriilor împotriva acestor produse sunt uneori aceleași. De exemplu, unele gene de rezistență induc activarea unor pompe mici care permit bacteriei să expulzeze produse toxice care intră în celula sa, oricare ar fi acestea (antibiotice, dezinfectanți, pesticide etc.).
KLINTENSIV® – Șervețele umede dezinfectante pentru suprafețe
Astfel, o bacterie care a devenit rezistentă la un anumit produs dezinfectant poate deveni în același timp rezistentă la un alt dezinfectant sau la un antibiotic, vorbim de rezistență încrucișată.
- Această rezistență poate fi transmisă altor bacterii
Faptul că o bacterie este rezistentă la un antibiotic nu este o problemă în sine. Dar poate deveni atât de rapid dacă această bacterie își transmite gena de rezistență la miliarde de congeneri.
Aceasta poate fi transmisă bacteriilor descendente în timpul reproducerii. Bacteria „mamă” își dă gena de rezistență celor două bacterii „fiice”.
De asemenea, gena poate fi transmisă, prin contact ocazional, altor bacterii din aceeași specie sau dintr-o specie diferită. Studiile au arătat că acest fenomen de achiziție de gene este mult mai frecvent (de până la 340 de ori mai mult) la bacteriile expuse unui produs biocid sau supuse unui alt stres. Simțindu-se în pericol, ei „fac totul” pentru a dobândi o rezistență care să le permită să supraviețuiască agresiunii.
Când folosim dezinfectanți precum înălbitorul pe bază de clor pentru a igieniza podelele, suprafețele sau toaletele, contribuim, indirect, fără să știm, la dezvoltarea bacteriilor rezistente la antibiotice. Dar unde se dezvoltă aceste rezistențe?
KLINTENSIV® Fizzy Tablet – Dezinfectant clorigen
Contrar a ceea ce s-ar putea crede, spitalele nu sunt locuri propice dezvoltării rezistenței la dezinfectanți. Într-adevăr, concentrațiile folosite acolo sunt mult mai mari decât capacitățile de apărare ale bacteriilor, lăsându-le puține posibilități de adaptare.
Dar, odată folosite, unele dintre aceste produse dezinfectante sunt evacuate în apele uzate unde sunt în mare măsură diluate și amestecate cu o multitudine de alte substanțe chimice precum reziduurile de antibiotice și antiseptice. Acest cocktail de produse biocide în concentrații scăzute este asociat cu contactul strâns între bacterii, care favorizează persistența bacteriilor rezistente și chiar dezvoltarea de noi bacterii rezistente. Odată eliberate în mediul natural , aceste bacterii pot contamina animalele sau oamenii, care la rândul lor le pot disemina, contribuind astfel la răspândirea rezistenței la antibiotice.
KLINOSEPT® – Dezinfectant rapid pentru suprafețe
Creșterea incidenței bacteriilor rezistente
În ultimii ani, mai multe studii științifice au raportat cazuri de rezistență încrucișată între antibiotice și triclosan, un biocid prezent pe scară largă în produsele de igienă personală și de curățare casnică. Cercetările raportează fenomene similare cu dezinfectanții din familia amoniului cuaternar, utilizați pe scară largă de unități de sănătate, industrii și persoane fizice.
În mod similar, impactul utilizării clorului în producția de apă potabilă ridică semne de întrebare. Clorarea este folosită în mod obișnuit pentru a limita numărul de bacterii prezente în apa potabilă, de la instalația de producție până la robinetul consumatorului. Cu toate acestea, apa de băut nu este sterilă, deoarece unele bacterii sunt rezistente la clor și, prin urmare, pot persista.
Într-un studiu publicat în 2016, cercetătorii au recoltat bacteriile prezente în sistemele de apă potabilă cu clor. Apoi au comparat nivelul de sensibilitate al acestor bacterii la clor și antibiotice. Rezultatele analizelor arată o corelație (slabă, dar semnificativă) între toleranța la clor și rezistența la 3 din cele 4 antibiotice testate. În plus, bacteriile rezistente la antibioticele testate supraviețuiesc expunerii la clor mai mult decât bacteriile nerezistente la antibiotice.
Aceste rezultate sugerează că utilizarea clorului (sau a altor dezinfectanți) în producția de apă potabilă ar putea favoriza apariția bacteriilor rezistente la antibiotice. Este important să ne amintim, totuși, că apa de la robinet este, în cele mai multe cazuri, sigură pentru consumul uman.
Toate aceste observații arată clar că problema rezistenței la antibiotice este departe de a fi limitată la singura chestiune a consumului excesiv de antibiotice. Pentru a păstra eficacitatea antibioticelor și pentru a evita o criză majoră de sănătate, este, prin urmare, necesar, în paralel cu strategiile de reducere a consumului de antibiotice, să se reducă utilizarea altor produse biocide și în special a dezinfectanților.
Sursa: https://ecotoxicologie.fr/desinfectants-bacteries-resistantes
