Un focar de infecție este caracterizat prin apariția și creșterea într-un timp scurt a numărului de cazuri de infecție. Focarele de infecție nosocomială trebuie să fie identificate și investigate prompt din cauza impactului negativ pe care acestea îl pot avea în ceea ce privește morbiditatea, costurile și imaginea instituțională.
Infecțiile nosocomiale denumite și „infecții asociate asistenței medicale”, sunt acele infecții pe care un pacient le dezvoltă în timpul spitalizării. Prin definiție, infecțiile nosocomiale fac referire la orice afecțiuni sistemice ori localizate, acestea rezultând ca urmare a reacției la un agent infecțios ori la o toxină.
În ceea ce privește programul de control al focarului, este recomandat să se ia în vedere următoarele considerații:
- Identificare focar
- Investigare focar
- Luare măsuri de control
- Evaluare și monitorizare măsuri de control
- Precauții suplimentare pentru prevenire infecții nosocomiale
1.Identificare focar
Identificarea la timp a unui focar de infecție este deosebit de importantă pentru a limita transmiterea infecției către pacienți prin materiale contaminate, dar în același timp și pentru a asigura un mediu de lucru cât mai sănătos personalului care lucrează în cadrul spitalului. Infecția poate fi identificată de asistente, medici, microbiologi, ori alte persoane care oferă servicii de asistență medicală, sau printr-un program de supraveghere a infecțiilor nosocomiale.
Investigațiile corespunzătoare sunt necesare pentru identificarea sursei focarului și pentru implementarea măsurilor de control. În funcție de caz și modul de transmitere, măsurile de control pot include proceduri de izolare, îmbunătățirea procesului de îngrijire al pacientului, completate cu o îmbunătățire a procesului de dezinfectare, prin utilizarea unor dezinfectanți profesionali.
2.Investigare focar
Investigarea unui focar poate necesita consultanță epidemiologică de specialitate cu privire la unele proceduri. Formularea unei ipoteze privind sursa și răspândirea trebuie făcută înainte de efectuarea investigațiilor microbiologice pentru ca specimenele cele mai relevante să fie colectate.
Pentru investigarea focarului de infecție, sunt necesari următorii pași:
Pasul 1
- Recunoașterea focarului. Există o creștere a numărului de cazuri de la o anumită infecție sau o creștere a prevalenței unui organism? Asemenea constatări indică un posibil focar.
- Investigația preliminară trebuie începută prin elaborarea unei definiții de caz, identificarea locului, a agentului patogen și a numărului de persoane afectate.
- Determinarea amplorii problemei și dacă se pot lua măsuri imediate precum izolarea pacienților sau cohortarea cazurilor infectate; măsurile care vizează igiena mâinilor și asepsia (termenul se referă la sterilizarea locului și a instrumentelor) ar trebuie să fie luate imediat.
- Verificarea diagnosticului. Fiecare caz ar trebuie să fie analizat și verificat.
- Confirmarea existenței unui focar prin compararea ratei actuale de infecție cu cea existentă anterior declanșării focarului.
Pasul 2
- Informarea și implicarea persoanelor din departamentele vizate precum și sesizarea către administrație.
Pasul 3
- Cazurile suplimentare trebuie identificate prin examinare clinicășiînregistrări
- Analizareafiecărui caz, proces ce va include notarea detaliilor despre pacient, despre locul șioraidentificării infecției.
- Dezvoltarea unei curbe epidemice bazată pe locul și momentul apariției, date analizate, caracteristici comune ale cazurilor, de ex: vârstă, sexul, identificarea expunerii la diferiți factori de risc.
- Identificarea trăsăturilor comune ale cazurilor de infecție, pentru a ajunge la o ipoteză privind apariția
- Efectuare investigații
- Testare ipoteză prin revizuirea cazurilor suplimentare, efectuare studiu de cohortă, studiu microbiologic.
Pasul 4
- Implementare măsuri de control de îndată ce a fost identificată cauza focarului
- Monitorizare cazuri ulterioare și eficacitatea măsurilor de control
Curba epidemiei. Aceasta este construită pentru a studia tiparul epidemic al bolii. O curbă epidemică este un grafic care cuprinde cazurile de boală apărute în timpul focarului, în funcție de momentul de apariție al cazurilor. Curba epidemiei este construită pentru a ajuta la determinarea sursei infecției și la identificarea timpului probabil de expunere a cazurilor la sursa de infecție și perioada probabilă de incubație.
3.Luare măsuri de control
Măsurile de control ar trebui inițiate în timpul procesului de investigație, astfel încât acestea vor fi împărțite în: măsuri de control specifice și măsuri de control generale. Dintre măsurile de control specifice se numără izolarea pacienților precum și măsurile aferente procesului de identificare și investigare a focarului.
Măsurile generale includ:
- Spălarea strictă a mâinilor. De asemenea se poate utiliza un gel dezinfectant pe bază de alcool pentru mâini.
- Intensificarea curățării și igienizării mediului.
- Respectarea protocoalelor aseptice.
- Consolidarea dezinfectării și sterilizării. Se va avea în vedere utilizarea de dezinfectanți suprafețe, dezinfectanți instrumentar.
Pentru dezinfectarea încăperilor, o soluție potrivită este produsul Desogen Aero TP2 – Dezinfectant pentru microaerofloră. Acesta are un spectru larg de acțiune biocidă, nu conține aldehide, alcooli sau clor, fiind utilizat cu succes pentru dezinfectarea suprafețelor din unitățile medicale, precum și pentru dezinfectarea instrumentarului medical.
4.Evaluare și monitorizare măsuri de control
Obiectivul principal la nivelul acestei etape, este de a controla focarul curent prin întreruperea lanțului de transmitere astfel încât să se prevină apariția unor altor focare.
Măsurile specifice de control sunt instituite pe baza naturii agentului, caracteristicilor grupului cu risc ridicat precum și identificarea posibilelor surse. Aceste măsuri pot include:
- Identificarea și eliminarea produsului contaminat
- Modificarea procedurilor de îngrijire a pacienților
- Îmbunătățirea politicilor și procedurilor din cadrul organizației.
De asemenea, un aspect important în procesul de investigare a unui focar, este ca datele obținute să fie comunicate către administrația spitalului, autoritățile de sănătate publică și în unele cazuri, publicului.
Un raport final privind investigarea focarului ar trebui să descrie focarul, intervențiile și eficacitatea, rezumând implicațiile fiecărui membru care participă la anchetă. Este necesar să fie instituite inclusiv recomandări pentru a preveni pe viitor apariția unor focare similare.
5.Precauții suplimentare pentru prevenire infecții nosocomiale
Agenții infecțioși care se transmit în timpul acordării asistenței medicale provin în principal din surse umane, inclusiv pacienți, membri ai personalului medical sau chiar vizitatori. Măsurile de prevenire și control al infecțiilor presupun implementarea unor practici de lucru care previn transmiterea agenților infecțioși folosind o abordare de două niveluri: precauții standard și precauții bazate pe transmitere.
Precauții standard. Sunt strategii de bază de prevenire și control, iar acestea includ: igiena mâinilor, utilizarea echipamentului de protecție, curățarea și manevrarea obiectelor ascuțite.
Precauțiile bazate pe transmitere sunt acțiuni menite să întrerupă modul de transmitere al agenților infecțioși, acestea fiind utilizate pentru a controla riscul de infecție la pacienții care sunt suspectați sau confirmați a fi infectați cu agenți transmiși prin contact, picături sau prin căi aeriene.
Măsurile de precauție bazate pe transmisie sunt recomandate ca practici de lucru suplimentare în situațiile în care măsurile de precauție standard pot fi insuficiente pentru a preveni transmiterea. Măsurile de precauție bazate pe transmitere sunt, de asemenea, utilizate în timpul focarelor pentru a ajuta la limitarea focarelor și a preveni infecțiile următoare.
Acestea pot include: imunizarea personalului din unitatea medicală, curățarea mediului cu dezinfectanți adecvați, efectuare screening pentru boli care pot fi prevenite prin vaccin, manevrarea cu atenție a lenjeriei contaminate cu sânge și alte produse biologice potențial contaminate, colectarea lenjeriei în saci impermeabili, decontaminarea cu substanțe clorigene, evitarea îndoirii sau ruperii celor utilizate.
De asemenea, reziduurile infectate vor fi neutralizate prin ardere sau autoclavare, iar colectarea reziduurilor se va face în recipiente impermeabile, ce vor fi marcate pentru diferențiere clară prin culoare și etichetare.