Tratamente prescrise la nivel individual și nu într-un mod generalist și nespecific, așa cum se întâmplă în prezent, prin dezvoltarea unui program de medicină personalizată. Aceasta este abordarea optimă, din punct de vedere medical, a cancerului ovarian, în opinia Dr. Gabriel Funingana, Medic Specialist Oncolog și Cercetător Clinician la Universitatea Cambridge.

Îmbunătățirea sistemului de diagnostic

”Pentru moment, proiectele la care lucrez se concentrează pe îmbunătățirea sistemului de diagnostic, prin implantarea unui nou mod de evaluare a pacientelor cu risc crescut de diagnostic cu cancer ovarian. Echipa în care lucrez a arătat cum o valoare a markerului tumoral CA125 peste o anumită valoare, în prezența unor simptome, poate crește probabilitatea ca femeia să fie diagnosticată cu cancer ovarian. Iar pentru a crește specificitatea metodelor de diagnostic, împreună cu colegii mei, am dezvoltat metode de extragere a datelor din imaginile CT, folosind algoritmi intuitivi. Acestea vor duce la transferul de cunoștințe între centre de excelență și spitale districtuale și, astfel, vor crește accesul mai multor femei la experiența specialiștilor în managementul cancerului ovarian. Următoarea etapă este dezvoltarea unei testări genomice aprofundate. În următoarele luni, vom implementa secvențierea întregului genom în practica clinică și, astfel, orice femeie cu cancer ovarian nou diagnosticat va beneficia de aceste teste genetice. Astfel, ne propunem să dezvoltăm un program de medicină personalizată, prin care tratamentele să fie prescrise la nivel individual și nu într-un mod generalist și nespecific, așa cum se întâmplă în prezent”, a explicat Dr. Gabriel Funingana pentru platforma DespreCancer.ro.

România are nevoie de centre regionale de management al cancerului ovarian

În opinia medicului, este puțin probabil să poată fi transferate aceste cunoștințe și experiențe către România, în viitorul apropriat.

”Însă alte schimbări sunt absolut esențiale. În România, nu există o viziune națională pentru a crea centre regionale de management al cancerului ovarian. Cred că prima etapă ar fi crearea unui sistem de colaborare între gineco-oncologi, radiologi, anatomopatologi, oncologi medicali și orice altă persoană implicată în ajutorul femeilor diagnosticate cu această patologie cu mortalitate ridicată și aducătoare de suferință. Odată cu crearea acestei rețele de management medical, ar putea să fie îmbunătățit transferul de noi cunoștințe. Însă schimbarea se face greu și de aceea un rol important îl au întotdeauna grupurile de paciente care au fost tratate pentru un cancer ovarian și care vor putea să le amintească factorilor decidenți că orice femeie, mamă, soție sau bunică va putea, din păcate, suferi din cauza acestui cancer atât de agresiv și mortal”, a mai arătat doctorul.

Factorii de risc care ar putea duce la cancer ovarian

Cercetătorul a mai vorbit și despre factorii de risc care ar putea duce la cancer ovarian: ”Termenul de cancer ovarian cuprinde sub umbrela sa mai multe subtipuri histologice, definite de modul de prezentare a aspectelor microscopice sau de proteinele exprimate. De aceea, aceste tipuri vor avea factori de risc diferiți. În general, principalii factori de risc sunt vârsta înaintată, vârsta tânără la momentul primei menstruații sau instalarea menopauzei la o vârstă înaintată, factorii genetici (mutații în genele BRCA1/2 sau genele Lynch), endometrioza, expunerea la radioterapie sau azbest. Însă factorul care transpare de aici este numărul de ovulații de pe parcursul vieții, care accelerează apariția de modificări genetice la nivelul trompelor uterine. De aceea, orice factor care reduce numărul de ovulații va reprezenta un factor protector, cum ar fi numărul de sarcini, utilizarea anticoncepționalelor.”

Importanța diagnosticului rapid

Potrivit cercetătorului, din păcate, majoritatea pacientelor se prezintă în stadii avansate de boală, fără a resimți simptome specifice. ”Majoritatea studiilor epidemiologice, care au încercat să studieze teste de screening, nu avut succes. Însă ce este cel mai important este diagnosticul rapid. De aceea, orice femeie după vârsta de 50 de ani cu simptome abdominale nespecifice (balonare, discomfort abdominal, schimbări în tranzitul intestinal) trebuie să beneficieze de o evaluare clinica rapidă, teste de laborator (CA125) și imagistice (de preferat CT toraco abdomino pelvin)”, a mai explicat Dr. Gabriel Funingana.