Managerul Institutului Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare, dr. Corneliu Toader, a declarat, într-un interviu acordat Agenţiei Agerpres, că instituţia pe care o conduce se află în proces de renovare şi speră că Ministerul Sănătăţii va răspunde favorabil solicitării privind dotarea cu aparatură specifică.
Institutul din Bucureşti abordează o patologie preponderent vasculară cerebrală, afirmă dr Corneliu Toader, medic primar neurochirurg, asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, subliniind importanţa acestei patologii şi a pregătirii medicale în domeniu.
– Care sunt cele mai frecvente afecţiuni cu care vă confruntaţi şi cu ce rezultate?
Între acestea se află hemoragiile subarahnoidiene de cauză anevrismală, hematoamele intraparenchimatoase la bolnavi care devin comatoşi şi care au ca şi singură soluţie pentru salvarea vieţii intervenţia chirurgicală; în afara patologiei vasculare se abordează patologia, tumorală cerebrală, patologia spinală tumorală şi operăm cu foarte mult succes herniile de disc lombare care reprezintă o patologie foarte frecventă. În cazul herniilor de disc bolnavul este complet reabilitat, aplicăm ca şi tehnică chirurgicală microdiscectomia interlamară cu microscopul operator care ne permite lucru în siguranţă şi de foarte bună calitate la locul leziunii neurochirurgicale care este discul intervertebral herniat.
În ultimii ani patologia vasculară cerebrală a crescut ca frecvenţă. Acest lucru are două explicaţii: pe de o parte se pare că bolile vasculare cerebrale care ţin de calitatea vaselor noastre sanguine cerebrale au înregistrat o creştere dată fiind alimentaţia, schimbarea stilului de viaţă, iar pe de altă parte în ultimul timp numărul investigaţiilor care se efectuează pentru precizarea diagnosticului de certitudine au crescut şi ele. Este vorba de rezonanţa magnetică, computer-tomografia cerebrală, angiografia cerebrală cu sustracţie digitală şi este firesc să ni se pară că numărul acestor boli a crescut. Este de fapt un progres real în ceea ce priveşte diagnosticarea acestor boli.
– Care este incidenţa anevrismelor cerebrale de pildă?
Anevrismele cerebrale au o incidenţă în marea majoritate a ţărilor lumii de 7 la suta de mii de locuitori. Sunt două ţări care au o incidenţă a anevrismelor mult mai mare decât media, 26 la suta de mii de locuitori, este vorba de Finlanda şi Japonia. Se pare că alimentaţia este cea care favorizează o anumită structură, o anumită deteriorare a vaselor sanguine care permit dezvoltarea acestor anevrisme, există şi o predispoziţie genetică demonstrată pentru bolile vasculare cerebrale şi pentru anevrisme în mod special. O altă categorie de boli vasculare cerebrale cu care ne confruntăm sunt bolile vasculare ischemice. O boală vasculară ischemică înseamnă o lipsă de sânge întrun teritoriu deservit de un vas. Aceste boli sunt tratate în serviciul de neurologie când nu cuprind teritorii atât de mari încât să necesite intervenţii chirurgicale. Când vasele ocluzionate sunt foarte mari, cum ar fi artera cerebrală medie, în această situaţie se produce o ischemie cu un efect pseudotumoral şi noi putem face o craniectomie decompresivă, să ‘decupăm’ din osul cranian al pacientului, pentru a-i salva viaţa, urmând ca într-un timp ulterior să repunem voletul osos. Au fost multe cazuri care sau bucurat de succes. În toată Uniunea Europeană se procedează aşa. Sunt statistici foarte importante care arată eficienţa acestei tehnici, ea se utilizează şi în traumatologia cranio-cerebrală, când apar contuzii cerebrale difuze care determină edem cerebral şi poate salva viaţa pacientului. Patologia tumorală este abordată şi ea, este vorba de tumorile care ţin de învelişurile creierului, cum ar fi meningioamele, aşa numitele tumori extraaxiale care se operează cu foarte mult succes, în sensul că pot fi ablate fără a sacrifica ţesutul cerebral adiacent şi atunci refacerea bolnavului este completă. Marea majoritate sunt tumori benigne. Mai sunt tumorile maligne cerebrale care beneficiază de intervenţie chirurgicală, iar apoi bolnavul este transferat către serviciile de oncologie. Abilitatea de a trata un pacient depinde foarte mult de gradul de pregătire a medicului. Şansa pacientului este să dea peste un doctor onest şi citit.
– Cât de importantă pentru institut este dotarea?
Şi dotarea este foarte importantă. Pentru a face neurochirurgie de nivel este foarte important să avem o dotare în ceea ce priveşte investigarea pacientului şi aici foarte importante sunt computer tomograful, rezonanţă magnetică nucleară şi angiografia digitală cu sustracţie, din fericire clinica noastră le are. Pentru a opera un anevrism cerebral corect ai musai nevoie de o imagine foarte fidelă a vasului din care acest anevrism naşte, pentru că practic intervenţia constă în întreruperea fluxului de sânge dintre vas şi anevrism, procedeu denumit cliparea anevrismului, cu respectarea vasului din care acesta naşte. Sunt însă probleme în ceea ce priveşte anumite dotări materiale. Chiar şi noi în clinică am făcut toate diligenţele pentru obţinerea unei mese de operaţie pentru una dintre cele două săli de operaţie şi o lampă scialitică, sper ca Ministerul Sănătăţii să răspundă favorabil acestei solicitări. Clinica de neurochirurgie trece printr-un proces de renovare şi reconsolidare, în acest context sau făcut şi nişte extinderi şi o să avem nevoie şi de dotări suplimentare pentru acest nou compartiment care se referă la Postoperator, Terapie intensivă, Camera de gardă şi Serviciul de primiri urgenţe. Probabil că în viitorul apropiat va trebui să achiziţionăm instrumentar neurochirurgical. Clinica are în dotare două microscoape operatorii foarte performante. Neurochirurgia aproape că nu mai poate fi concepută fără microscop operator, acesta asigură medicului o tehnică chirurgicală de fineţe, foarte precisă şi o bună lumină în câmpul operator.
– Ca medicaţie aveţi tot ce vă trebuie?
În general am reuşit să aprovizionăm spitalul cu necesităţile de bază din punct de vedere al medicaţiei atât pentru clinica de neurologie, cât şi pentru cea de neurochirugie
– Cât de greu este să fii neurochirurg în condiţiile actuale?
Nu numai la noi, ci peste tot în lume un neurochirurg dedicat trebuie să studieze tot timpul. Cel puţin eu sunt un student cu temele veşnic neterminate. Cantitatea de material acumulată – şi mă refer atât la tratatele de specialitate care apar, sunt cel puţin trei, patru edituri medicale care editează 10 – 15 tratate de specialitate pe an, dar şi la alte publicaţii – este imensă. Un neurochirurg, în afara părţilor de patologie şi de tehnică neurochirugicală, trebuie să stăpânească foarte bine tehnicile de investigaţii cu care lucrează, să ştie să facă o interpretare de mare acurateţe a unei rezonanţe magnetice nucleare, mai bine decât o face imagistul, pentru că cel care operează trebuie să surprindă elementele de fineţe, care să-i hotărască calea de abord, să-i facă abordul leziunii neurochirurgicale sigur, eficace, fără riscuri pentru pacient şi fără sechele. La ora actuală sunt cel puţin 10 – 15 reviste de neurochirurgie şi neuroimagerie cerebrală şi spinală pe care un neurochirurg trebuie să le consulte. Efectiv nu-ţi mai rămâne timp pentru altceva. Pacientul neurochirurgical nu numai că trebuie să scape cu viaţă, dar trebuie să scape şi fără dizabilităţi. Din nefericire sechelele în neurochirurgie, distrucţiile, cerebrale nu mai pot fi corectate, celula nervoasă nu se mai divide la un an după naştere. Poate în viitor vom putea compensa anumite defecte care apar, se fac studii pentru celule stem neuronale. Eu cred că medicina poate fi făcută de orice om cu o inteligenţă rezonabilă şi care este dispus să muncească. Nobleţea acestei profesii constă tocmai în dorinţa aceasta intensă, care vine dinspre doctor către pacient şi anume aceea de a-l face bine. Medicina nu este un domeniu care să fi fost desluşit până la capăt, cred că anul care urmează o să ne aducă un plus de cunoştinţe în domeniul medical. Sunt încă în medicină lucruri fără explicaţie, boli al căror tratament încă nu ne satisface. Nu numai boala canceroasă este incurabilă, sunt şi alte boli care se lasă cu sechele, cu decese.
– Care a fost cea mai grea intervenţie?
Cele mai grele intervenţii au fost anevrismele de arteră bazilară pe care le-am făcut împreună cu profesorul clinicii, prof. dr. Leon Dănăilă. Artera bazilară este una din arterele de la baza creierului care este greu de abordat, care vascularizează trunchiul cerebral, de importanţă vitală pentru organism.
– Aţi pleca din ţară?
Dacă aş fi mai tânăr aş pleca în SUA. America este de departe ţara care are o preţuire teribilă pentru valoare si care o şi promovează, de aceea a ajuns atât de departe. AGERPRES
