Un articol publicat de Dr. Daciana Toma, Secretarul Societatății Naționale de Medicina Familiei, pe site-ul Asociației Medicilor de Familie București – Ilfov.

 

Se împlinesc două luni de pandemie, două luni în care am fost obligați să învățăm reguli noi referitoare la modul de funcționare a sistemului de sănătate, a relațiilor medici-pacienți, a relațiilor dintre noi toți ca profesioniști, ca oameni, să ne adaptăm din mers la toate modificările și nevoile apărute.

Datele centralizate în acest material se vor a fi o radiografie a perioadei de pandemie și sper ca acest material să nu fie parcurs în diagonală și pe cât posibil să se țină cont de sugestiile venite din zona unor practicieni și nu teoreticieni.

Foarte important va fi să tragem linie și să recunoaștem ceea ce am învățat. Și mai important va fi ce măsuri, ce schimbări vom face în funcție de lecțiile primite: autorități și practicieni deopotrivă.

Dacă nu vom conceptualiza toate zbaterile acestei perioade, următorul „tsumani” ne va prinde la fel de nepregătiți.

Ce urmează după 15 mai 2020 nu știm, dar sigur e nevoie să punctăm provocările din această perioadă, cu părțile lor bune sau mai puțin bune.

Acum, când scriu aceste rânduri, cea mai mare tristețe pe care o am o reprezintă confirmarea faptului că pentru guvernanți, noi, medicii de familie, reprezentăm de fapt ceva de genul greierului rătăcit sub podele, care cântă noapte de noapte doar ca să te scoată din minți sau de genul unei pietricele din pantof. Până acum câteva zile am crezut că au uitat de noi în vâltoarea evenimentelor. Dar acum știu că nu a fost așa. Pur și simplu pentru guvernanți nu contăm. Spun cu certitudine asta având în vedere ultimele declarații făcute în spațiul public de către cei care ar trebui să știe că sănătatea populației nu înseamnă doar COVID și că în toată această perioadă medicii de familie au supravegheat starea de sănătate a populației generale (aflate la domiciliu). Da, noi, medicii de familie, am încercat să rezolvăm problemele de sănătate ale populației generale la nivelul asistenței primare, respectând recomandarea de a limita deplasările pacienților. I-am chemat la cabinet doar atunci când era imperios necesar.

 

Citiți articolul integral pe amf-b.ro