Controlul infecțiilor nosocomiale a devenit un aspect extrem de important, în special în contextul în care mulți dintre agenții patogeni au început să capete rezistență și să persiste o perioadă mai lungă de timp fiind mai greu de eliminat. Dintre agenții patogeni rezistenți se numără Staphylococcus Aureus rezistent la meticilină (MRSA), Enterococii rezistenți la vancomicină (VRE), Norovirusul, Bacilii Gram-negativi multirezistenți și Clostridium Difficile.
Atât curățarea pe bază de detergent cât și curățarea cu un dezinfectant ajută la decontaminarea mediului din spitale și implicit la reducerea riscului de infecții. Deși există mai multe abordări ale curățării mediului din unitățile sanitare, curățarea manuală completată de dezinfectare, evaluare continuă și feedback, poate fi cea mai fezabilă modalitate de a ține infecțiile sub control în special pentru unitățile medicale cu resurse limitate. [1]
- Infecții transmise prin aer
- Infecții transmise prin apă
- Toxiinfecții alimentare
- Rolul dezinfectanților
1.Infecții transmise prin aer
Infecțiile se pot transmite pe distanțe scurte prin picături mari iar la distanțe mai lungi, prin nuclei de picături generați de tuse și strănut.[2]. Nucleii de picături pot rămâne în aer pentru perioade lungi de timp, se pot disemina pe scară largă într-o secție de spital sau sală de operație putând infecta pacienți în mod direct sau indirect, prin utilizarea dispozitivelor medicale contaminate. Activitățile de menaj cum sunt măturatul, utilizarea periilor de praf precum și scuturarea lenjeriei de pat, pot conduce la răspândirea microorganismelor în aer.
- Tipuri de microorganisme.Numărul de organisme prezente în aerul din cameră va depinde de numărul de persoane care ocupă camera și timpul de expunere la agenții patogeni. Bacteriile prezente la nivelul aerului constau de obicei în Coci gram – pozitivi, iar ele pot ajunge la un număr mare dacă sunt dispersate în prezența unor leziuni infectate. Bacteriile Coci gram – negativi se găsesc de obicei în aer numai când sunt asociate cu aerosoli din fluide contaminate. Picăturile proiectate din căile respiratorii superioare pot conține o mare varietate de microorganisme, inclusiv virusuri și multe infecții (cum sunt virusuri respiratorii, gripa, rujeola, varicela, tuberculoza).
Pentru dezinfectarea aerului din încăperi se pot utiliza dezinfectanți microaerofloră.
Un astfel de produs este de exemplu, AMBIOCIDE® – Dezinfectant microaerofloră RTU, fiind un aparat special conceput (nebulizator), în care se introduce cantitatea necesară de produs ce poate fi calculată în funcție de volumul încăperii. Produsul are acțiune virucidă, fungicidă, bactericidă și sporicidă certificată, este compatibil cu orice tip de material. Nu conține alcool, aldehide sau fenoli.
- Ventilația. Aerul proaspăt filtrat și circulat corespunzător va îndepărta microorganismele. De asemenea, ventilarea ajută la eliminarea mirosurilor neplăcute. În zonele din spital ce prezintă risc ridicat (săli de operație, unități de terapie intensivă, secții de oncologie, secții pentru persoane arse) ar trebui ca aerul să fie cât mai curat și să conțină un nivel minimum de bacterii.
- Întreținerea sistemelor de ventilație în mod corespunzător pentru a minimiza contaminarea bacteriană. De asemenea, toate prizele trebuie să fie amplasate cât mai sus posibil față de nivelul solului.
- Amplasarea unor filtre eficiente. Filtrele utilizate în sistemele de ventilație trebuie să îndeplinească cele mai înalte standarde pentru activitatea de îngrijire a pacienților. Sistemele trebuie prevăzute cu filtre care eficiență ridicată în special pentru zonele în care există pacienți susceptibili la infecție (hematologie, oncologie) sau care fac obiectul unor proceduri clinice (cum este de exemplu proceduri chirurgicale, în special transplantul).
- Inspecția și întreținerea periodică a filtrelor. Umidificatoarele și grătarele în sistemul de ventilație trebuie să fie periodic inspectate și curățate pentru a preveni aerosolizarea. Pentru curățarea echipamentelor se poate folosi un dezinfectant pe bază de biocide.
- Sălile de operație. Sălile de operație convenționale sunt ventilate cu 20 până la 25 de schimbări pe oră de aer filtrat de înaltă eficiență, livrat într-un flux vertical. Pentru sălile de operație, un flux de aer curat unidirecțional, un sistem cu o dimensiune minimă de 9 mp (3 m x3 m) și cu o viteză a aerului de cel puțin 0,25 m/s, protejează câmpul operator. De asemenea, este esențial ca sălile de operație să fie curățate și dezinfectante cu produse profesionale, utilizânddezinfectanți suprafețe.
2. Infecții transmise prin apă
Caracteristicile fizice, chimice și bacteriologice ale apei utilizate în instituțiile medicale trebuie să respecte reglementările în vigoare.
- Apa potabilă.Apa de băut trebuie să fie sigură pentru ingestia orală, inclusiv să poată fi folosită pentru prepararea alimentelor. În măsura în care apa este contaminată, aceasta poate provoca infecții prin îngrijirea generală a pacienților și chiar prin inhalarea de abur sau aerosoli (Legionella pneumophila).
Organismele prezente în apă de la robinet (de exemplu Bacteriile Gram-negative și Micobacteriile) au fost frecvent cauza infecțiilor nosocomiale. Aceste microorganisme au cauzat infecții ale rănilor (arsuri, plăgi chirurgicale), ale căilor respiratorii precum și contaminarea diverselor dispozitive (exemplu dispozitive semicritice, cum sunt endoscoapele care au fost clătite cu apă de la robinet după ce au fost dezinfectate)[5.]
Pentru curățarea și dezinfectarea instrumentarului ori a dispozitivelor medicale se pot folosi dezinfectanți instrumentar. Un produs eficient este STERISOL® – Dezinfectant de nivel înalt RTU, având o acțiune biocidă certificată, dizolvă rapid reziduurile proteice și este potrivit pentru orice tip de material. Nu conține aldehide, fenoli sau alcool.
- Băile utilizate la comun. Băile pot fi utilizate fie pentru igienă (pacienți adulți, bebeluși) fie în scopuri de îngrijire cum sunt îngrijirea arsurilor, reabilitarea piscinelor sau Litotripsia (numită și litotritia). Litotripsia reprezintă o procedură medicală utilizată pentru tratarea anumitor tipuri de litiază renală (pietre la rinichi).
Agentul infecțios principal prezent în băile utilizate la comun este Pseudomonas aeruginosa [3]. Acesta poate provoca foliculita (în general benign), otită externă, care poate deveni severă în anumite condiții (diabet zaharat, imunosupresie) și infecții ale rănilor. Băile pot transmite și ele alți agenți patogeni (cum sunt Legionella, Micobacterii atipice – cu granulom de piscină). Granulomul de piscină este o infecție cutanată localizată, provocată de micobacterii atipice aflate în apa din bazinele de înot.
Infecțiile virale (Molluscum contagiosum, Papilomavirus) se pot transmite și în băi folosite la comun prin contactul cu suprafețele care au fost contaminate. De asemenea, pot exista paraziți care provoacă infecții cum sunt: Criptosporidioza (infecție parazitară manifestată prin diaree apoasă), giardioza (infecție contagioasă a tractului digestiv), precum și micoze, în special Candida.
Pentru curățarea și dezinfectarea băilor este esențial să fie utilizați dezinfectanți profesionali.
- Apa folosită în scopuri medicale. Pentru a putea fi utilizată în scop medical, apa trebuie să respecte anumiți parametri din punct de vedere fizic, chimic și bacteriologic.
Astfel, apa folosită în scop farmaceutic (sau scop medical), include:
- Apa purificată (este apa sterilă utilizată pentru prepararea medicamentelor).
- Apa folosită pentru preparate injectabile care trebuie să fie sterilă.
- Apa de diluție pentru hemodializă. În cazul dializei, contaminarea apei poate provoca infecții ce se pot transmite în sânge.
- Toxiinfecții alimentare
Calitatea și cantitatea alimentelor sunt factori cheie pentru pacienții aflați în convalescenţă. Furnizarea unor alimente sigure este importantă mai ales în domeniul sănătății. Toxiinfecția alimentară bacteriană (gastroenterita acută) este o infecție sau intoxicație manifestată la nivelul abdomenului și poate include simptome precum durere și diaree, cu sau fără vărsături ori febră.
Debutul simptomelor poate varia de la mai puțin de o oră până la mai mult de 48 de ore după ce o persoană a mâncat alimente contaminate. Pentru ca o persoană să dezvolte toxinfecții alimentare, numărul de microorganisme trebuie să fie suficient de mare.
- Factori care provoacă toxiinfecții alimentare. Multe practici neadecvate de manevrare a alimentelor permit contaminarea lor, prin apariția și dezvoltarea bacteriilor. Cele mai frecvente erori care contribuie la înmulțirea bacteriilor și implicit care conduc la toxiinfecții alimentare, pot fi:
- Pregătirea alimentelor cu prea mult timp înainte (de exemplu cu mai mult de o jumătate de zi în avans).
- Depozitarea pe termen lung a alimentelor în zone aflate la temperatura camerei.
- Utilizarea alimentelor procesate care au fost contaminate (exemplu gătire diverse preparate din carne) și reîncălzire necorespunzătoare.
- Gătire insuficientă.
- Contaminarea încrucișată de la alimente crude la cele gătite.
- Contaminarea de la persoanele care prepară și transportă alimentele.
- Prevenire toxiinfecții alimentare. Următoarele practici de preparare a alimentelor trebuie să facă parte din politica spitalului și să fie respectate cu rigurozitate.
- Menținerea unei zone de lucru curate. Este esențial ca blaturile, mesele, scaunele să fie frecvent curățate și dezinfectate, utilizând un dezinfectant suprafețe.
- Separarea alimentelor crude de cele gătite pentru a evita contaminarea încrucișată (de exemplu nu se va folosi același suport de tocat pentru tăierea cărnii precum și pentru tăierea legumelor care se folosesc la salată).
- Menținere igienei personală (părul personalului din bucătărie trebuie să fie acoperit cu o bonetă iar mâinile și hainele de lucru trebuie să fie în permanență curate).
- Evitarea manipulării alimentelor în prezența unui agent infecțios (răceală, gripă, vărsături, infecții ale gâtului sau ale pielii).
- Depozitarea produselor uscate și a conservelor în zone bine ventilate.
- Depozitarea și prepararea alimentelor congelate conform instrucțiunilor producătorului. Nu se vor recongela alimentele.
4.Rolul dezinfectanților
Dezinfecția este un proces care reduce numărul de microorganisme la un nivel la care acestea nu mai prezintă un risc pentru pacienți ori pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul unităților sanitare.
În funcție de categoria suprafețelor care necesită curățare și dezinfectare (adică critic, semicritic și necritic), dezinfectanții chimici recomandați pentru articole și instrumente de îngrijire a pacienților, pot include următoarele substanțe: glutaraldehida, peroxid de hidrogen, acid peracetic, hipoclorit de sodiu, alcool, fenol și compuși de amoniu cuaternar. [4]
Un aspect important de luat în considerare este faptul că dezinfectantele pe bază de fenoli pot produce Hiperbilirubinemie (creștere a nivelului bilirubinei în sânge), în special la pacienții care sunt imunocompromiși. O soluție eficientă este utilizarea unor dezinfectanți profesionali, potriviți pentru mai multe tipuri de suprafețe, iar produsele să nu conțină aldehide sau fenoli.
Alegerea dezinfectantului, concentrației și timpului de expunere se bazează pe riscul de infecție asociat cu utilizarea articolului ori a suprafeței de contact. De asemenea, trebuie ținut cont de informațiile indicate pe etichetă de producător.
Proceduri recomandate:
- Curățarea tuturor suprafețelor din zona de îngrijire a pacientului, inclusiv paturile, atunci când sunt vizibil murdare sau după externarea pacientului.
- Curățarea și dezinfectarea podelelor, blaturilor și a altor suprafețe, în mod regulat. Pentru podele se poate utiliza un dezinfectant pardoselicare ajută la eliminarea germenilor într-un timp scurt, având acțiune virucidă, fungicidă, levuricidă și bactericidă certificată.
- Utilizarea mănușilor de protecție în special când există scurgeri de sânge, înainte de a arunca obiectele ascuțite, iar curățarea petelor de sânge se va face cu un material absorbant. Este esențial ca dezinfectarea să se facă cu un produs biocid certificat, care să aibă acțiune inclusiv împotriva virusului imunodeficienței umane (HIV) sau virusului hepatita B (HBV), ori curățarea se poate face cu soluție hipoclorit de sodiu proaspăt diluată.
Concluzii
Curățarea și dezinfectarea manuală a suprafețelor de mediu din unitățile sanitare (zilnic și la externarea pacientului), sunt elemente esențiale ale programelor de prevenire a infecțiilor. Acest lucru implică curățarea și dezinfectarea echipamentelor/ dispozitivelor medicale, a instrumentarului utilizat, a suprafețelor de mediu din cadrul spitalului, instruirea personalului precum și menținerea unui mediu curat în zonele unde se prepară mâncarea pentru pacienți.
Referințe bibliografice:
- Ducel, Prevention of hospital-acquired infections: a practical ghid , 2nd. ed, 2002
- Knight MD. Airborne transmission and pulmonary deposition of respiratory viruses — Airborne transmission and airborne infection. Enschede, Oosthoek Publishing Company, 1973
- Pollack M. Pseudomonas aeruginosa in principles and practices of infectious diseases, 4th ed. New York, Churchill-Livingstone, 1995, chapter 197.
- Science Direct https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0195670199900658(accesat 10 noiembrie 2022)
- World Health Organization. Guidelines for drinkingwaterquality, Vol. 1, Recommendations, 2nd edition. Geneva, WHO, 1993