Rezistența la antibiotice este pe cale să reîntoarcă lumea la perioada precedentă penicilinei, când majoritatea deceselor erau cauzate de infecții. Cum poate fi rezolvată această criză?

Din momentul introducerii antibioticelor în lume, la mijlocul secolului al XX-lea, decesele atribuite infecțiilor au scăzut de la peste 50% la 10-15%. Experții avertizează de zeci de ani că amenințarea rezistenței la antibiotice ne-ar putea reîntoarce în timp, atunci când până și infecțiile simple erau mortale.

Un studiu din 2019 a constatat că anual au murit peste 1 milion de persoane din cauza infecțiilor asociate bacteriilor rezistente la antibiotice – mai multe decese decât cele cauzate de malarie sau cu HIV/SIDA.

Experții descriu rezistența la antibiotice drept una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă omenirea. Ei prevăd că, dacă problema rămâne nerezolvată, până în 2050 ar putea muri până la 10 milioane de oameni.

„Rezistența la antibiotice rămâne o problemă pentru viitorul previzibil. Menținerea medicinei moderne și a standardelor de sănătate va depinde de dezvoltarea de noi antibiotice”, a declarat Paul Blainey, inginer biologic la Institutul de Tehnologie din Massachusetts.

Care este cauza rezistenței la antibiotice?

Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile evoluează pentru a evita antibioticele. Utilizarea excesivă și abuzul de antibiotice sunt cei mai mari factori de risc. Așadar, cu cât folosim mai mult antibiotice, cu atât problema rezistenței la antibiotice devine mai gravă.

Antibioticele funcționează prin legarea de o anumită proteină țintă de pe o bacterie, apoi intră în interiorul bacteriei pentru a o distruge. Penicilina, de exemplu, slăbește peretele celular bacterian, determinând dezintegrarea celulei. Cele mai frecvente moduri prin care bacteriile evită antibioticele provin din mutații, care le permit să oprească legarea medicamentelor de suprafața bacteriilor.

Cel mai grav este atunci când bacteriile dezvoltă multe mecanisme de rezervă, fapt ce duce la dezvoltarea rezistenței la antibiotice.

Rezolvarea problemei rezistenței la antibiotice

Rezistența la antibiotice va exista mereu. Selecția naturală, mecanismul fundamental al evoluției, determină capacitatea bacteriilor de a găsi noi modalități de evitare a antibioticelor. Experții sunt optimiști că pot fi găsite modalități de a limita rezistența la antibiotice în următoarele decenii, astfel încât să poată împiedica transformarea problemei actuale într-o criză mai mare.

„Sper că putem depăși preocupările legate de rezistența la antibiotice. Oamenii de știință din domeniu sunt dedicați rezolvării acestor mari probleme și păstrării capacității noastre de a controla bolile infecțioase, care este atât de importantă pentru calitatea vieții noastre”, a spus Gerry Wright, un biochimist specializat în rezistența la antibiotice.

Din păcate, nu este la fel de simplu ca dezvoltarea unui medicament care va depăși definitiv rezistența la antibiotice. Este o știință incredibil de complexă. În primul rând, există o mare diversitate între bacterii – nu toate medicamentele funcționează asupra unui anumit organism și nu toate organismele sunt distruse de un anumit medicament.

Opțiunea 1: Modificarea antibioticelor existente

Oamenii de știință au analizat această problemă din mai multe unghiuri. Una dintre abordări este modificarea antibioticelor existente, astfel încât acestea să învingă rezistența.

„Antibioticele precum penicilina și cefalosporina au suferit multe serii de modificări, realizate de către chimiștii medicinali pentru a îmbunătăți proprietățile acestora, astfel încât rezistența să poată fi depășită. Capacitatea de a schimba aceste structuri nu este infinită. Este mai mult o strategie de întârziere decât rezolvarea fundamentală a rezistenței la antibiotice”, a spus Wright.

„La un moment dat, apar regrese, în sensul că noii compuși fie au proprietăți slabe asemănătoare medicamentelor, fie prezintă grade ridicate de toxicitate”, completează Wright.

Opțiunea 2: Dezvoltarea de noi antibiotice

O altă strategie este fabricarea de medicamente noi, dar această abordare nu a avut prea mult succes în ultimele decenii.

„Realitatea este că ultima structură chimică cu adevărat nouă care a dus la un medicament, utilizat în prezent la oameni, a fost descoperită la mijlocul anilor 1980”, a spus Wright.

Totuși, există câteva semne de progres. În primul rând, oamenii de știință au acces la tehnologii mult mai sofisticate de descoperire a medicamentelor, precum inteligența artificială (AI).

„Exemplele actuale de inovații științifice includ metode computaționale de învățare automată pentru screening-ul in silico a medicamentelor și metode de screening a multor combinații de compuși pentru a analiza efectele antibioticelor”, a spus Blainey.

„In silico” înseamnă experimente biologice efectuate pe un computer sau prin simulare pe computer.

Aceste noi inovații îi ajută pe oamenii de știință să depășească provocările anterioare, pe care le întâmpinau în descoperirea medicamentelor. Cu toate acestea, problema este că rezistența la antibiotice se dezvoltă rapid, în timp ce antimicrobienele – baza medicamentelor antibiotice – se dezvoltă lent.

Lupta globală împotriva rezistenței la antibiotice lipsește

Ca și în cursa pentru vaccinuri COVID-19, depășirea rezistenței la antibiotice va necesita un efort internațional extraordinar, care în prezent lipsește.

„Ceea ce face ca provocarea rezistenței să fie atât de acută în anul 2023 este că nu mai există o rețea bine organizată, finanțată și funcțională de noi candidați la medicamente”, a spus Wright.

Rapoartele indică că, în luna decembrie 2020, existau 43 de antibiotice în studiile clinice sau în așteptarea aprobării; comparativ, peste 1.300 de agenți anticancer se aflau în stadii similare de dezvoltare.

„Din păcate, unele companii mari au renunțat la programele privind antibioticele pe baza unor considerente comerciale, iar câteva companii mici care dezvoltă noi antibiotice au eșuat financiar înainte ca candidații lor să ajungă în stadiu clinic. Într-adevăr, sunt necesare mai multe investiții în cadrul tuturor strategiilor de descoperire a antibioticelor”, afirmă Blainey.

Timpul este un factor necesar în reglementarea antibioticelor

Pe termen scurt, unii experți doresc o mai mare reglementare a antibioticelor, astfel încât utilizarea acestora să fie limitată la situațiile în care acestea sunt strict necesare. Speranța este că acest lucru va oferi ceva timp pentru a încetini rezistența la antibiotice.

Antibioticele nu sunt utilizate responsabil peste tot în lume. Spre exemplu, în India, antibioticele „au zburat de pe rafturi” în timpul pandemiei de COVID-19, oamenii le puteau cumpăra direct din farmacii.

De asemenea, limitarea utilizării antibioticelor în agricultură ar avea un impact major, spun experții.

UE și SUA au interzis utilizarea antibioticelor pentru creșterea animalelor, iar în 2022, UE a introdus o legislație care să interzică toate formele de utilizare de rutină a antibioticelor în agricultură.

 

Sursă: www.dw.com