”În România, principala provocare pentru profesia de farmacist la ora actuală este recâștigarea credibilității și identității profesionale”, afirmă în deschiderea interviului acordat platformei FarmaciaViitorului.ro, Conf. Univ. Dr. Farm. Gabriel Hancu, de la Universitatea de Medicină și Farmacie, Științe și Tehnologie “George Emil Palade” din Târgu Mureș.

Printre cauzele care au dus la actuala situație dificilă în care se regăsește profesia de farmacist, domnul Hancu identifică:

  • haosul ce a dominat ani de-a rândul sistemul farmaceutic postrevoluționar;
  • reglementările legislative interpretabile din domeniul farmaceutic;
  • mercantilismul în care a alunecat încet piața farmaceutică;
  • interesele economice care au primat uneori în detrimentul actului profesional;
  • diluarea calității învățământului superior (incluzându-l aici și pe cel farmaceutic);
  • scăderea interesului din partea tinerilor pentru profesia de farmacist.

”Însumate, toate acestea au dus la deprofesionalizare; farmacistul a devenit în ochii publicului larg un simplu “vânzător” de medicamente, ahtiat de profit”

În continuare, domnul Hancu subliniază importanța respectului și a încrederii, care trebuie să existe în relația farmacist-pacient”Sigur că există farmaciști extrem de respectați în comunitate, am cunoscut destui farmaciști tineri și mai în vârstă, care erau profesioniști adevărați, a căror expertiză profesională chiar contează în relație cu pacientul. Dar în general, privirea de ansamblu a opiniei publice, a publicului larg, asupra profesiei de farmacist este derizorie. Farmacistul nu ar trebui să fie perceput în nici un caz ca un vânzător/comerciant de medicamente, ci ca un profesionist în domeniul medicamentului, ultima verigă a triadei medic-farmacist-pacient.”

”Marea provocare profesională constă în reinventarea profesiei de farmacist, recâștigarea credibilității pe care aceasta o deținea de pildă în anii 90’, și care s-a deteriorat drastic în ultimii 10 ani”

Domnul Hancu evidențiază faptul că, în prezent, credibilitatea informațiilor este discutabilă”Sunt evidențiate aspectele negative în detrimentul celor pozitive, și în consecință și imaginea unei comunități este creionată în ochii opiniei publice de greșelile câtorva în contradicție cu meritele majorității. Identitatea profesională se bazează pe atribute, credințe, valori, experiențe comune ale unei comunități profesionale, dar nu se referă doar la auto-percepția unor indivizi asupra performanțelor lor profesionale, ci și la modul în care alți indivizi din afara grupului percep activitatea profesională a acestora.”

La ora actuală evoluția profesiei de farmacist implică punerea în practică a unor abilități și cunoștințe farmaceutice, medicale, economice, chimice sau sociologice

”Profesia de farmacist este supusă unor schimbări profunde, influențate puternic de aspecte: economice, politice sau sociale. Creșterea competivității și concurenței în sectorul farmaceutic, dezvoltarea “businessului” farmaceutic l-au scos practic pe farmacist din zona comodă strict profesională și l-au forțat să-și asume și alte roluri. Pe lângă cunoștințele profesionale specifice farmacistul din farmacia comunitară modernă, acesta trebuie să fie un bun comunicator, un bun diplomat și să dețină competente transversale în ceea ce privește operarea calculatorului, contabilității primare și a marketingului”.

”Farmacia este o societate comercială și nu o societate de binefacere, și ca să supraviețuiască trebuie să producă bani pe o piață competitivă și concurențională, prin urmare să fie o afacere profitabilă”

Domnul Hancu consideră că indiferent de schimbările la care este supus farmacistul și de provocările și dificultățile pe care le întâmpină, calitatea actului farmaceutic nu ar trebui să se modifice: ”Poți să faci profit în sectorul farmaceutic și în același timp să respecți regulile profesionale, etice și morale? Mi-ar plăcea să cred că răspunsul este da, și dacă vorbim de provocări asta ar fi provocarea supremă pentru farmacie ca și societate comercială.”

O altă provocare identificată este dată de schimbarea paradigmei, de la serviciile farmaceutice centrate pe medicament la serviciile farmaceutice centrate pe pacient, fapt ce duce la schimbarea rolului farmacistului.

”Structura serviciilor de asigurare medicală și a pieței economice se schimbă, rezultând că serviciile trebuie reconfigurate pentru a se potrivi cu noile modele de asistență medicală și farmaceutice. Progresele tehnologice, schimbările sociopolitice, accesul mai mare la informație a pacienților și trecerea la abordarea multidisciplinară a actului medical, respectiv farmaceutic, înseamnă că modul în care funcționează farmaciștii va trebui să se schimbe”.

În continuare, ne este prezentat succint rolul de distribuție tradițional al farmaciei: ”Farmacistul este responsabil pentru eliberarea corectă a produsului farmaceutic pacientului, astfel în conceptul tradițional farmacistul are obligația de a cunoaște produsele medicamentoase, substanțele medicamentoase și formele farmaceutice.”

Schimbarea acestui rol este dată de farmacia axată pe asistența farmaceutică pentru a îndeplini nevoile sociale, accentul se mută de la produse farmaceutice pe paciențiPentru a satisface nevoile societății, farmacistul trebuie să considere fiecare pacient ca un individ ale cărui nevoi de îngrijire a sănătății, respectiv nevoile față de un anumit tratament medicamentos, trebuie satisfăcute; aceasta devenind în mod specific preocuparea sa primară. Pacientul este considerat un partener activ în îngrijire, planificarea fiind de asemenea un factor de decizie final.”

Implementarea serviciilor farmaceutice, un pas important spre schimbarea statutului farmacistului

”Aceste servicii sunt deja efectuate în farmacie, reprezentând ansamblul acțiunilor efectuate de către farmacist, necesare pentru a garanta asistența farmaceutică pacienților. Chiar dacă în alte state europene serviciile farmaceutice sunt cunoscute şi respectate de întreaga echipă pluridisciplinară: medic, farmacist pacient şi, de asemenea, acestea sunt remunerate prin intermediul sistemului de asigurări de sănătate, acest lucru nu este reglementat în România, acestea nefiind implementate în mod organizat și standardizate. Beneficiile recunoașterii și implementării serviciului farmaceutic sunt multiple, atât pentru farmaciști, dar mai ales pentru pacient, care va avea acces mult mai facil la consiliere, prevenție sau tratament.”

”O problemă spinoasă cu care se confruntă farmaciile este lipsa unor medicamente de pe piață, iar această situația persistă și se acutizează de ceva timp”

Domnul Hancu consideră că motivele sunt multiple și sunt legate de deciziile greșite ale autorităților, cu privire la:

  • politicile de prețuri la medicamente, model populist care s-a dovedit a fi nesustenabil pe termen lung, ducând la decizia unor producători de a retrage diverse produse de pe piața românească;
  • comerțul intracomunitar cu medicamente, așa-zisul export și import paralel cu medicamente, care pare a fi reglementat doar pe hârtie;
  • problemele legate de producția medicamentelor, care derivă din dependența puternică a industriei farmaceutice de ingrediente importate din țări din afara UE (80% din substanțele active provin din China și India);
  • problemele de gestionare a aprovizionării și retragerile comerciale de către producători a unor produse.

Disponibilitatea medicamentelor reprezintă piatra de temelie a accesului la tratament al pacientului

”Lipsa unor medicamente de piață este una dintre cele mai complexe probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate românesc. Sunt mulți factori externi care nu țin de farmacie și farmacist, care determină dacă pacientul ajunge sau nu la medicamentele de care are nevoie.”

”În marile orașe farmaciile cu proprietari farmaciști au devenit o “pasăre rară”, iar antreprenoriatul farmaceutic în rândul tinerilor absolvenți ai Facultății de Farmacie este aproape inexistent”

Pentru a sustine această afirmație, domnul Hancu a făcut referire la ceea ce observă atât din postura de fost absolvent, cât și din cea de cadru universitar: ”O altă provocare este dată de revigorarea antreprenoriatului farmaceutic; anul trecut la o întâlnire de 10 ani de la absolvirea facultății am fost neplăcut surprins de faptul că din cei peste 100 de absolvenți ai anului 2012, doar unul singur avea propria farmacie, și acela locuia în Ungaria. Îngrijorător este și faptul că numărul studenților cu părinți farmaciști proprietari de farmacii, care urmează Facultatea de Farmacie, poate fi numărat în ultimii ani pe degetele unei mâini, semn că conceptul de farmacie ca și „afacere de familie” începe să nu mai fie viabil.”

”În ultimii 20-25 ani farmaciile au apărut la toate colțurile, ca “ciupercile după ploaie”, concurând cu succes ca și număr sălile de păcănele și cârciumile, iar mai apoi a apărut fenomenul de migrație a acestora dintr-o zonă în alta a orașelor în căutare de vaduri comerciale mai generoase. Sunt unele zone urbane unde avem trei-patru farmacii una lângă alta, în timp ce în unele zone rurale pacienții trebuie să se deplaseze zeci de kilometri pentru a avea acces la asistență farmaceutică. Astfel că, acordarea asistenței farmaceutice în regiuni care chiar pot fi considerate defavorizate, reprezintă o altă provocare.”

Discrepanța între salarizarea la “stat” și la “privat” este o realitate greu de explicat

Domnul Hancu aduce în discuție problema salarizării și declară faptul că salariile farmaciștilor în orașele universitare sunt indecent de mici pentru niște absolvenți de studii superioare, și incomparabil mai mici decât cele ale medicilor.

”Discrepanța între salarizarea la “stat” și la “privat” este o realitate greu de explicat într-o societate capitalistă ce se guvernează după principii sănătoase. Salarii mai mici în comparaţie cu farmaciştii din alte ţări europene, și cu alți profesioniști din domeniul sănătății din țară, poate face dificilă recrutarea şi păstrarea profesioniştilor calificaţi.”

Problemele de salarizare sunt corelate clar cu funcționarea defectuoasă a sistemului farmaceutic și a farmaciilor ca societăți comerciale; fiind o consecință a concurenței ridicate și uneori neloiale între farmacii, a reglementărilor guvernamentale care limitează prețurile medicamentelor și adaosul comercial din farmacii, ceea limitează veniturile farmaciei și a practicilor unor angajatori care acordă prioritate profiturilor proprii în detrimentul salariilor angajaților”, conchide Conf. Univ. Dr. Farm. Gabriel Hancu.