O analiza realizata de Dr. Cristian TOMA, Manager – GT Management Training &Consulting, prezentata in cadrul celei de-a VI-a editii a Conferintei Nationale pentru Management Medical Modern, desfasurata in perioada 13-15 noiembrie la Sinaia.
Analiza de fata se doreste, intr-o continuare fireasca a celei din editia anterioara intitulata „Managerul spitalului public – intre ingineria birocratica centralista si managementul profesionist”, o analiza detasata a politicii guvernamentale din acest an referitoare la reteaua de spitale publice din Romania, atat in ceea ce priveste finantarea cat si integrarea lor intr-un mecanism flexibil dedicat destinatiei lor CONCEPTUALE si cat mai putin intereselor de grup sau individuale ale categoriilor socio-profesionale care interfereaza sau capuseaza sistemul de sanatate publica din Romania.
In ultimii trei ani, asa cum am aratat la precedenta dezbatere, conceptul de manager de spital public a degenerat treptat, dintr-o idee generoasa si reformatoare, catre un mecanism cinic si implacabil de rezolvare a unor obligatii politico-financiare la indemana tuturor guvernarilor care s-au succedat din 2006 pana in prezent.
In contextul crizei politice care a facut ca, dupa 9 luni ale unui mandat comparabil cu o sarcina nedorita de catre ambii parinti politici, intreaga strategie de revitalizare a sistemului medical afirmata de fostul ministru Ion Bazac sa se finalizeze cu expulzia unui fat mort, degradarea pozitiei managerului tinde sa se extinda si la functiile vitate ale spitalului public, deja suprasolicitate de efectele colapsului financiar demult previzibil.
Iresponsabilitatea decidentilor, de la liderii partidelor guvernamentale pana la secretarii de stat mediocri care populeaza in ultimii ani Ministerul Sanatatii (profesorul Streinu – Cercel se constituie ca exceptie menita, cel mai probabil, sa cosmetizeze o situatie devenita porcina prin preocuparile josnice ale celor care incearca sa-l manevreze politic), nu mai reprezinta de mult o noutate.
Surprinzatoare este lipsa de reactie a managerilor de spital fata de perversiunile la care sunt constransi la fiecare schimbare a conducerii autoritatii tutelare, in conditiile in care, oricum, mandatul celor care ocupa postul prin concurs (in Bucuresti mai putin de jumatate) inceteaza pana la sfarsitul anului iar perspectivele de interimat ale celorlalti nu depasesc luna februarie 2010.
Pentru aceasta atitudine exista cel mult doua explicatii. Ori selectia acestora, prin urmarea cursurilor de 8 saptamani si absolvirea Scolii Nationale de Management precum si prin promovarea concursului organizat de catre Ministerul Sanatatii pentru ocuparea postului, a impus standarde profesionale foarte scazute, ori cozile de topor din sistemul sanitar romanesc sunt atat de multe si de potente incat orice riposta poate periclita nu numai pastrarea postului de manager ci si cariera acestuia pe termen mediu si lung.
