”Naștere naturală sau prin cezariană” a fost tema ediției aniversare, numărul 50, a Grupului de Lucru privind Modernizarea Sistemului de Sănătate din România (MOSS), organizat recent de Oameni și Companii.

Diferențele dintre cele două tipuri de naștere, avantaje și dezavantaje, importanța recomandării medicului, exemple din afară sunt doar câteva dintre ideile abordate în cadrul dezbaterii care a reunit reputați profesori, medici ginecologi, obstetricieni, medici de familie, apărători ai drepturilor femeilor, mamelor, parlamentari din Comisiile de Sănătate, reprezentanți ai Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate și ai unor companii cu activități în acest domeniu.

Potrivit informațiilor oficiale, prezentate de unii vorbitori, de frica durerilor naşterii, tot mai multe femei aleg să-şi aducă pe lume copiii prin cezariană, iar potrivit datelor, şi numărul medicilor care susţin că cezariana este o opţiune mai bună este tot mai mare. Un factor determinant este și răspunderea penală a ginecologilor și atitudinea defensivă a medicilor, care tind să aleagă soluția cu cele mai mici riscuri pentru ei, iar cezariana, din punct de vedere al finalului, al riscurilor, este ”numărul 1”. Datele mai arată că, în funcţie de spital, procentul naşterilor prin cezariană oscilează, în România, între 20 şi 80, chiar 90 la sută (aceste ultime procente fiind valabile îndeosebi în clinicile private). Spre exemplu, o maternitate de grad 3 din București a declarant că, într-un an, nu a avut nicio naștere natural.

Fenomenul se explică atât prin frica femeilor de durerile naşterii, cât și prin dorinţa viitoarelor mame de a alege cum să-şi aducă pe lume bebeluşii, după ce în zecii de ani de comunism, această libertate le era interzisă femeilor

Naşterea pe cale naturală implică, potrivit studiilor, o relaţie afectivă mai bună mama-făt, care este pus imediat pe pieptul mamei, alăptarea este mai precoce. Nu presupune tăieturi în peretele uterin, ceea ce face ca, în cazul unor sarcini ulterioare, riscurile să fie mai mici decât în cazul unei a doua sau a treia cezariene. Unele studii arată că unii copii născuți pe cale naturală au o imunitate mai bună. În schimb, complicaţiile pot fi mult mai serioase, decât în cazul operaţiei cezariene

La cezariană, în ceea ce-l priveşte pe bebeluş, acesta nu riscă să aibă probleme neurologice sau să-şi rupă oase, așa cum s-ar întâmpla dacă, în urma unor complicații, ar fi scos cu forcepsul, pe cale naturală. Imediat după naştere, bebeluşul are pielea roz şi craniul nu îi este uşor deformat ca în cazul unei naşteri naturale. Pentru mamă, o naştere prin cezariană nu presupune manevre şi posibile situaţii traumatizante psihic pentru cele mai sensibile, nu se simt durerile travaliului şi nu se suportă durerea epiziotomiei. Principala sursă de riscuri în cezariană este reprezentată de anestezie, care poate implica de la o reacţie meningeală, până la meningită. Cefaleea post-rahi-anestezie, care este într-un procent destul de mare, de 2 – 5 la sută, este altă urmare nefastă. Pot exista reacţii alergice la anestezic, poate exista chiar stop cardio-respirator. În unele cazuri, lactaţia porneşte puţin mai greu, dar nu este o regulă. Cezariana este, uneori, o indicație medicală, nu un moft. Există situaţii medicale precise, fie raportate la mamă, fie la făt, care recomandă naşterea prin operaţie cezariană.

 

Scurt istoric

Oameni și Companii a lansat în 2007 acest Program de Comunicare, axat pe Grupuri de Lucru, referitoare la Modernizarea Sistemului de Sănătate din România. Dacă în primii ani, reuniunile se organizau de 2-3 ori pe an, în prezent, există 9 dezbateri pe an, la care participă lideri marcanți din acest sector, reprezentând fie sectorul public, cele mai înalte sfere de decizie, fie pe cel privat sau strict drepturile pacienților.

La cele 50 de ediții, s-au numărat printre cei prezenți: actualul președinte al ANMCS,  Vasile Cepoi, fost ministru și nucleul acestor dezbateri, profesori, senatori, deputați din Comisiile de Sănătate, reprezentanți ai Ministerului Sănătății, CNAS, ANMDM, Administrației Prezidențiale, OMS, medici de familie, precum și un număr apreciabil de apărători ai drepturilor pacienților.

Temele abordate au acoperit o paletă foarte largă de probleme din sistemul sanitar, pentru care s-a încercat de fiecare dată identificarea unei soluții. “Prețul medicamentelor”, “Siguranţa pacientului, din perspectiva medicamentelor biologice”, “Modalități de facilitare a accesului la tratament și la inovație” sunt doar câteva exemple.