Cercetătorii de la Universitatea Monash și Alfred Health din Australia, au realizat un acord detaliat a modului în care rezistența la antibiotice se răspândește în spitale și au elaborat o foaie de parcurs pentru a opri răspândirea.
Publicat în Nature Communications, studiul a folosit o nouă tehnologie de secvențiere genetică pentru a analiza superbacteriile rezistente la antibioticele carbapeneme de ultimă linie.
Carbapenemele sunt de obicei rezervate infecțiilor grave, în special cele cauzate de bacterii care sunt rezistente la alte antibiotice. În ultimii 20 de ani, aceste bacterii au cauzat probleme continue în spitalele din Australia.
Prim autorul, Dr. Nenad Macesic, medic boli infecțioase și cercetător la Universitatea Alfred și Monash, a declarat că echipa a folosit un dispozitiv de secvențiere genetică de dimensiunea unui USB pentru a identifica că bacteriile nu numai că răspândesc rezistența prin replicare, dar au reușit și transmiterea genelor de rezistență la antibiotice între diferite specii.
„Am descoperit că au făcut acest lucru utilizând diferite mecanisme a genelor de rezistență numite plasmide, iar apariția de noi plasmide a condus la izbucniri de noi superbacteri”, a spus el.
„Superbug-urile sunt o problemă continuă, dar acum avem instrumente mai noi și mai bune pentru detectarea și înțelegerea modului în care se răspândesc. Aceste cunoștințe ne ajută să ne îmbunătățim eforturile de prevenire și să minimizăm impactul devastator al infecțiilor cauzate de aceste organisme.”
Autorul principal, profesorul Anton Peleg, director al Departamentului de Boli Infecțioase de la Alfred Health și Școala Clinică Centrală a Universității Monash, a declarat că datele ar putea fi folosite pentru a dezvolta modalități de oprire a răspândirii.
„Acest studiu ne-a oferit o înțelegere foarte detaliată a modului în care acest tip de rezistență la antibiotice se răspândește în spitalele noastre și ne-a permis să dezvoltăm o foaie de parcurs pentru modul în care putem opri răspândirea sa”, a spus profesorul Peleg.
„Aceste date vor fi folosite pentru a detecta precoce superbacteriile, dar în același timp identifică și mecanismul rezistenței la antibiotice, care ajută la o mai bună direcționare a tratamentului pe care îl oferim pacientului. În viitor, prevenirea ne va cere să integrăm noi tehnologii de secvențiere genetică care să permită detectarea precoce a amenințărilor noi și potențial ascunse ale rezistenței la antibiotice.”
Dr. Macesic a spus că aceste evoluții au fost semnificative, deoarece rezistența la antibiotice a fost una dintre provocările cheie ale sănătății globale ale secolului 21.
„Australia nu face excepție și am observat apariția bacteriilor rezistente la mai multe clase de antibiotice, cunoscute în mod obișnuit sub denumirea de „superbacterii”, care persistă în spitalele noastre și pot provoca infecții care pun viața în pericol. Importanța muncii noastre este dată de setul de date care se întinde pe 20 de ani și mostre atât clinice, cât și de mediu. Acest lucru oferă o oportunitate excelentă de a înțelege cum a evoluat situația de-a lungul timpului și ce putem face pentru a preveni această răspândire.”
Sursă: www.monash.edu
