Lipsa accesului la consultaţii psihologice şi stomatologice în condiţiile în care statul nu oferă un sprijin financiar prin decontarea acestora şi legislaţia actuală care nu stimulează persoanele cu dizabilităţi să se dezvolte spre o viaţă independentă sunt numai câteva din probleme cu care se confruntă această categorie de persoane, este concluzia unei dezbateri organizată, la Braşov, de fondatorul Asociaţiei „Drumul independenţei” din Braşov, Ramona Lengyel.

Numele asociaţiei – înfiinţată la sfârşitul anului trecut – este sugestiv pentru cel mai mare deziderat al acestor persoane – acela de a duce o viaţă independentă. Acest lucru este, însă, imposibil pentru cele mai multe dintre persoanele cu dizabilităţi care nu beneficiază de consiliere psihologică ca să fie pregătite pentru o viaţă independentă şi astfel rămân dependente de familie.

Majoritatea nu au un loc de muncă, deoarece nu au nicio calificare, oferta de cursuri a statului fiind limitată. Pentru persoanele cărora condiţia fizică şi intelectuală le permite să-şi ia un serviciu part-time, salariul este de cele mai multe ori mai mic decât pensia de invaliditate, iar legislaţia actuală nu permite cumularea celor două venituri.

„Toată viaţa m-am luptat cu mentalităţile”, susţine Ramona, care în pofida faptului că este mobilizată într-un scaun cu rotile şi nu vorbeşte clar, a terminat Facultatea de Litere şi a publicat trei cărţi.

Ea a arătat că deşi s-a lovit de jignirile din şcoală şi lipsa de empatie a celor mai mulţi profesori şi până la atitudinea ostilă a autorităţilor, probleme pe care le întâmpină persoanele asemeni ei şi de aceea, prin înfiinţarea asociaţiei Drumul independenţei, vrea să încerce să schimbe ceva. „Problemele persoanelor cu dizabilităţi nu au fost tratate aşa cum trebuie în România, poate din nepăsare, poate din cauza neînţelegerii acestora”, a spus Ramona, prin intermediul unei aplicaţii pe care o foloseşte pentru a se face înţeleasă.

Primul pas pe care l-a făcut de la înfiinţarea Asociaţiei a fost să încheie un contract cu un cabinet stomatologic unde va plăti consultaţii pentru persoane cu dizabilităţi, în funcţie de sumele pe care le adună din donaţii.

La dezbatere a participat şi Carmen Uscatu, membru fondator al Asociaţiei „Dăruieşte viaţă”, care a cunoscut-o pe Ramona în urmă cu câţiva ani, în timpul pandemiei, şi care a venit la Braşov să o încurajeze în demersul de a sprijini persoanele cu dizabilităţi.

„Mă leagă de Ramona această luptă pe care ea o duce pentru ca în România să existe servicii pentru persoanele cu dizabilităţi în care toate disciplinele să contribuie astfel încât acestor oameni le fie mai bine. (…) Aceste persoane nu sunt consultate când se elaborează o lege, sunt foarte multe lucruri care lipsesc în România. Cred că Ramona poate fi o voce pentru persoanele cu dizabilităţi, poate să schimbe legislaţie, să adapteze legislaţia acolo unde aceasta nu este adaptată, poate să adune în jurul ei oameni care să o sprijine în aceste demersuri. Câţi oameni ar fi crezut că Ramona va face o asociaţie, că va termina o facultate şi nu oricare, ci cea de Litere, că va ajunge să poată să ne vorbească prin intermediul tehnologiei ?! (…) Toţi ne dorim să fim oameni normali, dar în primul rând ne dorim să fim independenţi”, a afirmat Carmen Uscatu.

Aceasta a afirmat, răspunzând unei întrebări, că azi în România, din nefericire, ONG-urile nu sunt ascultate. „Când mergi la autorităţile statului să-ţi ceri un drept eşti privit cu foarte multă ostilitate. E un lucru care ţine de educaţie, iar educaţia se face în ani, zeci de ani şi îmi doresc ca Ramona să aibă răbdare şi să ducă mai departe acest proiect şi sunt convinsă că o va face. (…) ONG-urile nu sunt ascultate, (…) ele nu trebuie să aştepte să fie ascultate. Ele trebuie să ia iniţiativa, să meargă la masa discuţiilor, să ceară să fie acolo, să ceară, să ceară până când sunt ascultate. E un drept al fiecărui cetăţean de a se afla faţă în faţă cu cei pe care i-a ales şi, de asemenea, e obligaţia fiecărui politician de a ne reprezenta”, a punctat Carmen Uscatu. AGERPRES