geana adina.jpgCasa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu are nicio datorie faţă de furnizorii de servicii, a declarat, miercuri, directorul CNAS, dr. Adina Geană, adăugând că „sunt termene scadente, dar nu datorii, şi se vor plăti la timp”.

Prezentă la seminarul cu tema „Până unde trebuie să investească statul în Sănătate şi de unde ar trebui să intervină investitorii privaţi?”, preşedintele CNAS a spus că datorii au spitalele, şi nu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Dr. Geană a precizat că CNAS a preconizat o cotă de colectare de 1,4 miliarde lei/lună, dar în realitate colecta a fost de 1,1 miliarde lei lunar, iar în aprilie – de 0,9 miliarde lei. „Practic, plecăm din start cu deficit. Necesarul ar fi de 1,7 miliarde de lei şi noi avem doar aproximativ 60% din necesar”, a spus Adina Geană. Ea s-a referit şi la contractul-cadru pentru acest an, care a suferit o serie de modificări în relaţia dintre parteneri şi a subliniat că ar trebui închise 200 de spitale ineficiente, care ”primesc 20-22% dintre pacienţi, îi ţin pentru 2-3 zile fără să poată să le facă nimic şi îi transferă la alte spitale, dublând cheltuiala pe un pacient”.

Preşedintele companiei MedLife, Mihai Marcu, consideră că situaţia din spitalele publice este urmarea subfinanţării. ”România are alocat pentru sănătate sub 3% din PIB, situându-se în linia ţărilor din Africa în ceea ce priveşte procentul pentru sănătate. Procentul alocat trebuie să fie de 7%, ca în ţările UE, sau măcar de 5%, ca în Bulgaria. În România, 55% din cele 3 procente alocate sănătăţii se duc pe servicii spitaliceşti. În toată lumea, procentul pentru aceste servicii este între 20-22%”, a explicat Mihai Marcu. Acesta consideră că trebuie introduse co-plata şi asigurările private, aşa cum este în toate ţările din Europa.

Secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii (MS) dr. Cristian Irimie a explicat că descentralizarea este necesară şi reprezintă o soluţie fezabilă, care a început să se facă de la introducerea asigurărilor sociale de sănătate, când spitalele au devenit mai puţin dependente de bugetul de stat, dar a adăugat că numai aceasta nu a rezolvat problema. Potrivit secretarului de stat, o altă etapă este descentralizarea managementului. „Managerii de spitale au contracte cu MS şi nu poţi controla 431de manageri, acest lucru trebuie să treacă la autorităţile locale, care pot să aibă propria viziune despre manager şi despre dezvoltare în zona pe care o reprezintă”, susţine dr. Cristian Irimie.

În opinia acestuia, banii trebuie să urmeze pacientul, lucru care nu se aplică. ”Sunt bolnavi trataţi 4-5 zile într-o unitate sanitară, după care sunt trimişi în altă unitate care are tot ce este necesar pentru cazul respectiv şi practic se plăteşte de două ori pentru acelaşi bolnav. Trebuie să corectăm acestă disfuncţionalitate”, a atras atenţia secretarul de stat. Oficialul Ministerului Sănătăţii susţine ideea revenirii la contribuţia de 14%, aşa acum era la introducerea asigurărilor de sănătate, în 1998. ”Acum contribuţia este de 10,7% la care se adaugă 10 milioane de asiguraţi exceptaţi, alţi 5 milioane care nu plătesc la fond, şi astfel fondul a devenit insuficient, deoarece numai 4,1 milioane plătesc. Ne confruntăm cu o subfinanţare cronică pentru care trebuie să găsim soluţii concrete, dar mai ales robineţi prin care se scurg bani”, consideră secretarul de stat. Referindu-se la reducerea numărului de paturi, dr. Cristian Irimie a explicat că din analiza făcută în urma controlului în ţară privind eficientizarea spitalelor, s-a constatat că un număr de paturi nu sunt utilizate normal, stau goale sau, şi mai rău, au foaie de observaţie pe ele, dar nu există pacienţi, aşa că acest lucru a dus la luarea în discuţie a scăderii numărului de paturi. Irimie a precizat că procentul de reducere la nivel naţional va fi de 7-8%. El a mai spus că această supraglomerare este zonală, nu în toată ţara.

”Spaţiile sau clădirile care vor rămâne după restructurare vor fi refolosite pentru centre de îngrijiri paleative de exemplu, unde există un deficit”, a spus secretarul de stat, adăugând că decizia de creştere a contribuţiei pentru sănătate este o decizie politică. Discuţiile din cadrul seminarului au arătat că principalele probleme din sistemul de sănătate sunt: subfinanţarea cronică, scurgerea banilor, numărul mare de categorii exceptate de la plata contribuţiei pentru sănătate şi nivelul mic de colectare a acestei contribuţii. Soluţiile ar fi în primul rând creşterea procentului din PIB alocat sănătăţii, introducerea co-plăţii, descentralizarea managementului şi parteneriatul public privat. AGERPRES