Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

În 2011, pacienţii pre şi post transplant, medici şi reprezentanţi ai instituţiilor sistemelor de sănătate şi asigurări sociale se întâlneau pentru prima dată pentru a evalua problemele pacienţilor pre şi post transplant, la Conferinţa „Transplantul. Pacientul pre şi post transplant şi viaţa cotidiană a acestuia.” De atunci, această conferinţă a avut anual câteo ediţie, iar în fiecare an s-a rezolvat o parte dintre problemele semnalate. Cu toate acestea, parcă ne urmăreşte fatalitatea: cum se rezolvă o problemă, apar altele în loc.

Anul trecut, prioritar discutam şi căutam soluţii pentru accesul pacienţilor la transplant pulmonar. Au fost demersuri insistente la Ministerul Sănătăţii (MS) pentru a se găsi variante care să asigure efectuarea acestei proceduri şi a monitorizării post transplant în condiţii de siguranţă a pacienţilor cu transplant pulmonar din România.

Marile îngrijorări ale anului 2017 se referă la scăderea importantă a numărului de donatori în moarte cerebrală şi la situaţia ICUTR – Cluj Napoca, situaţie care crează îngrijorare în rândul medicilor, dar mai ales al pacienţilor atât pre, cât şi post transplant.

Provocarea anului 2018, o considerăm a fi „Legea transplantului uman”, al cărei proiect a fost pus în dezbatere publică pe site-ul MS în 6.10.2017. La acest proiect, Asociaţia Transplantaţilor din România (ATR) a depus deja o serie de propuneri. Cu această ocazie, ATR consideră necesară readucerea în dezbatere publică, pentru a fi cuprins în lege, a „acordului prezumat”. O altă provocare, egală ca importanţă, o constituie modificările legislative necesare pentru asigurarea accesului la protecţie socială reală pentru pacienţii pre şi post transplant.

„Poziţia Asociaţiei Transplantaţilor din România a fost totdeauna aceea de susţinere a activităţii de transplant în România şi de asigurare a accesului în siguranţă la tratament, pentru pacienţi. Am solicitat creşterea numărului de centre de transplant şi de medici specialişti, ne întâlnim cu publicul şi discutăm despre donare, monitorizăm situaţia accesului la transplant şi monitorizare post transplant, facem propuneri pentru rezolvarea situaţiilor pe care le semnalăm. Cu toate acestea, începem să credem că acţionăm în van. În loc ca lucrurile să fie mai uşoare, acestea se complică: cum ceva se rezolvă, cum se dărâmă altceva. Aş dori să nu mai fie nevoie să vorbim despe tot felul de disfuncţionalităţi, ci să vină vremea când să ne ocupăm doar de petele de culoare din viaţa pacienţilor pre şi post tranplant”, a declarat Gh. Tache, preşedintele ATR.