Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Trei fabrici de medicamente sunt în şomaj tehnic şi două reprezentanţe în procedură de închidere, a declarat directorul general al Terapia Cluj, Dragoş Damian, considerând că situaţia reprezintă un risc major pentru pacienţi de a nu găsi în continuare chiar şi medicamente uzuale iar pentru România de a mai pierde o industrie.

Potrivit acestuia, barierele de finanţare, de reglementare şi de acces în farmaciile şi spitalele din România vulnerabilizează producătorii de medicamente, care au făcut în ultimii 10 ani investiţii industriale majore în ţară, de peste 2 miliarde de euro, în unităţi de producţie, laboratoare de calitate, centre de studii clinice şi de bioechivalenţă. Cota de piaţă a medicamentelor fabricate în România a scăzut de la circa 40% în 2008 la sub 25% în 2016 şi nu există investitori noi interesaţi de România în acest domeniu, a spus Damian.

Criză permanentă de finanţare a medicamentelor, metodologia de calcul a preţurilor care se schimbă la fiecare şase luni şi taxa clawback, care face că fabricile româneşti să plătească pentru veniturile realizate de alţi jucători comerciali, au dus la o situaţie foarte gravă a producătorilor industriali de medicamente, care sunt intermitent în şomaj tehnic pentru că au fost nevoiţi să scoată din producţie încă 170 de medicamente în ultimii doi ani, pe lângă celelalte aproape 2.000 care au dispărut până în 2014. Acestea sunt cauzele adevărate care stau la baza crizei cronice de medicamente din ultimii ani, aşa că nu este nicio mirare că pacienţii nu găsesc chiar şi medicamentele generice de care au nevoie: producătorii români le scot din fabricaţie sau nu introduc în fabricaţie altele noi iar cei internaţionali nu aduc medicamente din import din cauza preţurilor mult prea mici aprobate de Guvern şi a taxei clawback, care obligă şi la plată a 20% din cifra de afaceri“, a explicat directorul general.

El a declarat că România beneficiază de tehnologia necesară pentru a fabrica marea majoritate a medicamentelor uzuale care sunt deficitare, însă legislaţia “nu încurajează în niciun fel” transferurile de unităţi de producţie, reţetă sau patent, care reprezintă soluţii durabile pentru ca pacienţii să aibă la dispoziţie toate medicamentele de care au nevoie.

“Nu există o ţară în UE care să nu fi dezvoltat proiecte de atragere şi susţinere a investitorilor în industria farmaceutică, tocmai pentru a evita crize de tipul celei din România. Prin urmare, este obligatorie intervenţia Guvernului pentru un plan de măsuri serioase, pe termen lung, inclusiv de a crea un cadru legislativ care să încurajeze investiţiile industriale în fabrici de medicamente în România, pentru a evita în următorii doi ani o criză mult mai dură, nu numai de acces al pacienţilor la medicamente, dar şi de natură economică, prin insolvenţa sau închiderea unor fabrici”, a mai arătat Dragoş Damian. AGERPRES