Dorin Chioțea: Sănătatea secolului 21 înseamnă eficiență și asta nu se poate fără tehnologie, inovație, curaj și lucru în echipă

Vremea centralismului democratic a apus, iar conferința Management Medical Modern în Spitale Publice ne-a dovedit cât suntem de aproape de noile concepte în realitate. Pentru că există oameni curajoși, programe inteligente și asumare care vor dărâma la un moment dat regulamentele anacronice și fixismele în care ne bălăcim fără rezultate de zeci de ani.

Siguranța pacientului presupune nu doar atenție sporită și circuite unice, ci și sisteme cu algoritm simplu de nurse-calling care nu lasă loc de-ntors când e vorba de măsurarea eficienței, chiul sau nepăsare. Curățenia și igiena merg pe accesibilitate – dispenserele de substanțe pentru spălat pe mâini trebuie să fie la o anvergură de brațe distanță – oferită de redesanarea trasabilității. Timpul se poate transforma din inamic în aliat dacă urmezi regulile profesiei asistată de alte meserii. Puțini cunosc că, obligatoriu, echipele medicale moderne au în componență un farmacist clinician – la noi o anexă uitată. Sau că gestionarea fluxului de bolnavi n-ar mai trebui să fie problematică dacă inginerii, arhitecții și infirmierii ar lucra împreună. Există soft-uri (unele concepute chiar de români) care pot susține din câteva click-uri milioane de situații în care se gestionează un spital. De la prescrierea unei tablete până la date complexe ce țin de macro-statistică, de la tuburi cu aer comprimat prin care circulă documente și medicamente până la comparatoare cu ce se întâmplă în alte țări. Furtul poate deveni cvasi-nul, la fel și suspiciunea.

Pentru toate acestea ar trebui rescris din temelii sistemul. De pildă, foile de observație (layoutul lor e în urmă cu zeci de ani) moderne sunt ușor scanabile și transferabile în orice registru. Licitațiile care sufocă prin proceduri greoaie actul medical pot fi ușor rezolvate din sisteme de gestiune de stocuri. De la recunoașterea greșelilor fără tăieri de capete și până la evaluări periodice obiective, de la redesenarea unui plan de carieră până la punerea accentului pe practică în dauna memorării se impune schimbarea. În lume se merge masiv pe exportul telemedicinei, poți primi în Asia consult medical din Belgia, țară care face miliarde de euro din așa ceva. Granițele nu mai sunt o problemă și vedem asta tot mai mult în contraofertele pentru îngrijiri venite de afară.

Toate acestea pleacă însă de la o altă atitudine. Cultivarea inteligentă a meritocrației nu vine de la sine, trebuie impusă prin legi. Competiția se menține zi de zi, un concurs câștigat nu ar trebui să fixeze un post timp de 40-50 de ani, schemele de personal trebuie să devină flexibile. Doctorul nu e atoateștiutor și nu orice doctor e și un potential lider. Mandatul unui șef n-ar trebui să fie peren. La noi spitalele nu comunică, nu au departamente de marketing, lucrează după organigrame vechi de 40 de ani și funcționează în clădiri construite (unele) de 150 de ani. Câți medici au practicat vreodată un team-building? Sau câți au curaj să își contrazică șeful?

Vântul schimbării e de neoprit. Dacă nu știm să-l folosim vom deveni o națiune bolnavă.